Se afișează postările cu eticheta poem. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poem. Afișați toate postările

miercuri, 7 decembrie 2011

amprente literare vol. 5

s-a văzut că zilele acestea n-am prea avut chef de scris sau ascuțit cuvinte. nici pe blog, nici în cenaclu și nici pe hârtie. virtuală ori ba. și când se ivesc momente din acestea, am învățat că este vremea să mă apuc de transcrierea notițelor și ciornelor adunate până atunci. și tot lucrând la teancul de hârtii, corectând și hăcuind paragrafe, lipind cuvintele în fraze și transformându-le (dacă sunt norocos) în emoții și trăiri, mă reapuc - din nou - de scris.


dar momentele de pauză sunt utile și pentru că permit recitirea celor scrise înainte. și chiar dacă în jurul nostru cărțile au început să devină tot mai mult e-cărți iar bibliotecile să-ncapă acum cu totul doar într-un singur gadget /e-reader, senzația cuvântului pe hârtie este încă foarte puternică. cel puțin pentru unii dintre noi. tocmai de aceea doresc să vă semnalez apariția celui de-al V-lea volum colectiv ”Amprente Literare”, pe care îl răsfoiesc cu plăcere de câteva zile. autorii /colegii prezenți în acest volum sunt: Elena Marin Alexe, Silviu Crăciunaş, Aris Gârleanu, Geanina Lisandru, Cristian Lisandru, Maria Oprea, Ana Gabriela Popa, Elena Toader și Llelu Nicolae Vălăreanu - Sârbu. participarea mea la volum însumează poeme, proze arhiscurte și un text de proză scurtă ”Moș Goangă și Badea Rădescu”.

Fondatorul cenaclului, scriitorul Cristian Lisandru, despre volumul cinci al Amprentelor:

”Fierbinte ca o pâine abia scoasă din cuptorul bunicii, învelit într-un ştergar cusut artistic, volumul al cincilea al Antologiilor „Amprente Literare” vă îmbie să gustaţi din miezul pufos al cuvintelor, spre dorită îndestulare sufletească.

Frământarea mentală a fiecărui autor, la care s-au adăugat ingredientele indispensabile ale gândului curat, ale dorinţei de bine şi ale metaforei unsă meşteşugit, după gust, are ca rezultat apetisant o nouă apariţie editorială, prilej de nestăvilită bucurie comună.

Firesc, cuhnia literară nu cunoaşte niciodată odihna. Sub focul nestins în care ard patimi, insomnii şi proiecte de viitor adunate laolaltă s-au copt, încetul cu încetul, zi după zi şi noapte după noapte, poeme şi texte de proză care vi se aştern sub ochi, aburinde.

Aşezaţi-vă în faţa lor, gustaţi-le, savuraţi-le cu poftă, încercaţi să percepeţi, cu fiecare pagină întoarsă, senzaţiile noi oferite de combinaţia unică a mai multor stiluri, păreri sau gânduri, împreună cu prospeţimea oferită doar de sufletele care reuşesc să se păstreze tinere, în pofida trecerii timpului…”

----------------------

The party - Amprente Literare Vol. 5

Bine dispus după o serată și un mic party mai mult decât reușite, Lordul Fitzpatrick se trezi considerabil mai târziu decât de obicei. Un zâmbet discret îi miji pe sub mustață, rememorând momentele simpatice. Până și înfumurații de O’Brian s-au simțit extraordinar, după cum îi mărturisiseră la plecare. Întreaga seară Lady Fitzpatrick fusese încântătoare, o gazdă perfectă, ”as always”. Ceea ce era incredibil, întrucât murise cu doi ani în urmă.

”Ei uite, asta numesc eu un whisky bun!” își spuse cu voce tare, zâmbind în continuare.


----------------------

luni, 15 august 2011

“mori şi tu, prietene şi taci!”- Iliada

m-a trezit un dangăt șleampăt
scrijelind văzduhul de peste groapă,
un zgomot de conservă aruncată pe pavajul umed.
clopotul spart mai jeli de două ori,
apoi horcăi și-și dădu țipătul unei cucuvele,
care-l împărți cu un corb şchiop,
devorat de şobolani mai târziu, în aceeași noapte,
aceștia nelăsând din el decât piciorul bolnav.

simt că tămâia nu se mai folosește.
deasupra văii plutește un miros greu, de cărbune.
o flacără de candelă tremură plăpând,
ascunsă în iarba înaltă așteptând, miloagă,
roua, să o binecuvânteze cu botezul de noapte,
după care, răbdătoare,
va pândi lumina.
mi-e sete și nisipul îmi umple gura și nările.
nu vreau aer, vreau doar apă!

deschid ochii și văd groapa
decupând un dreptunghi modest de cer,
cu margini zdrelite.
mi-e sete și gura mi-e uscată.
nisipul a dispărut.
s-a transformat în greieri
care se zbat să iasă.

e noapte și clopotul spart bate din nou.
luna a răsărit, greierii se agită,
un câine latră peste vale,
groapa mea se adâncește, depărtându-mă de cer.
sau e cerul îndepărtându-se de mine?
lumina e rece și umedă.
luna tronează, regină, peste un cer negru ca smoala,
fără nori și fără stele.
mi-e sete și vreau apă.

deschid ochii și ascult.
clopotul spart nu mai bate acum.
iarba botezată a crescut și s-a uscat.
marginile gropii s-au surpat peste cer.
un greiere din noua generaţie a reuşit să evadeze,
și drept pedeapsă i-am înghițit confrații.
oricum nu mai e nevoie de ei,
căci nu mai sunt stele pentru care să cânte.

mi-e sete, vreau apă, dar aștept răbdător,
un strop de rouă și puțină lumină.


----------------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (blade runner blues...), vania (moartea unui apolitic...), teo negura (eternul bolnav feminin...), shayna (cântec femeiesc...), geanina lisandru (la mulți ani maria...), nea costache (pățaniile mele cu lăbuș...), cristian lisandru (turistul - 1)

sâmbătă, 2 iulie 2011

trepte

erau multe.
mult prea multe pentru ca să le reții numărul, dintr-o privire.
totuși, mi se părea c-aș fi putut să le depășesc dintr-un salt.
un salt către Ea.

să zvâcnesc, ca să primesc sărutul?
să capăt uitarea.
să-mi uit singurătățile, pe care le simt pulsând,
amestecate în fluidul vâscos și păstos ce ne umple.

vreau un sânge nou, bogat și-ndestulat de Ea și de Noi.
poftesc să-i simt căldura, lipindu-se apăsat de mine,
o mână comună frământând între noi.
ochii, un contact palpabil, pipăibil.
atât de ferm, încât cele două vrăbiuțe din curte
s-ar putea odihni pe el. în tăcere.

la urmă, un schimb de sentimente mute.
și un jurământ de sânge, alcătuind un nou tablou.
cu trepte și scări, care urcă mereu.
liniștea s-ar stinge, apoi, într-o frământare
de-a dreptul beethoven-iană.

și totuși, nu vreau să fac saltul!
nu vreau trepte străbătute într-o clipă!
deși știu că fiecare treaptă va fi încă o verigă, în înlănțuirea mea,
și fiecare pas, încă un verset din convertirea mea,
nu cred să fi existat vreodată un rob,
sau un credincios, mai fericit ca mine.


---------------------------------

----------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (let it be...), vania (regrete), teo negura (am întins-o), adela (gânduri rătăcite...), shayna (picături de rouă...), assassin (record de vânzări...), cristian lisandru (puzzle - 16), geocer (tableta pionerească...), adrian voicu (templierii la sibiu...), wind (life for sale...)

marți, 1 martie 2011

începutt - cu dublu ”t”

scrisori deschise - dar necitite - devorându-mă,
rânduri scrise pe fugă,
repezindu-se să-mi străpungă văzul, cu sensuri ascuţite.
unele ascunse, nevăzute, tenebroase şi prea întunecate pentru a fi Lumină!
foi şi semne, plicuri şi gânduri uşoare, ca nişte veşminte de mătase,
vorbe puţin meşteşugite întru regăsirea artei? ”Ha!”
doar o ciumă, care se întinde şi vrea să ordoneze principiul morbid al unei societăţi descărnate şi dezgolite de miasmele grele ale vieţii…

exorcizarea lor nu s-a sfârşit.
e întuneric şi cald, lava a toate cele se revarsă peste lumea adormită,
privirea rămasă goală şi oarbă la îndemnurile tulburătoare,
şoptite surzilor, de păgânii noului ev.
vocea nădejdii s-a dus.
acum voi umple și eu cupa cu dulcea otravă a izbăvirii
și voi căuta Lumina!

încerc să sap cât mai adânc,
să-ntâlnesc o umbră de Lumină.
se aude un susur, în piatră care crapă.
un abur strălucitor țâșnește dinaintea mea și se preface-n Gând.
dar Gândul e otrava dulce,
ce poate să transforme fiinţele bolnave de conştiinţă!

la vederea unui trup însângerat reînviat, tulburarea noastră readuce sensul pierdut,
în lumea regăsită de soarele care străpunge ceața.

rămâne doar vina… de ce n-o facem uitată?

-----------------------------------------

-----------------------------------------
recomandări: gabriela savitsky (meșteșugarul...), vania (povestea unui blogger prost), teo (trafic cu hituri 57), alex mazilu (umbra femeii), victor (premiile oscar), năbădăiosul (pac-pac), cristi dima (pentru tine Lisa 4), cristian lisandru (de mărțisor...), suzimuzi atelier (desire), flavius obeada (legea primăverii...), madi și onu (indiferența cutremurătoare), victor (omega 9), suzimuzi (sweet dreams are made of...), călin (dormitorul lui Filimon), carmen (blog de mărțișor), world in photo (mărțișor), vania (despre tradițiile lunii lui Marte), caius (inocentul 15)

marți, 1 februarie 2011

subtitlu - poetul

poetul este un animal singuratic, bolnav din lipsă de atenţie, cu griji sociale exagerate şi soluţii imposibile. - ”Să vă povestesc despre cum s-ar putea salva inocenţa Pământului mutându-ne pe un fir gigantic de păpădie sau, de ce nu, chiar pe Lună?”

poetul are o problemă. - ”Numai una?”
de ce nu-i poate spune, pur şi simplu, cât de mult o iubeşte? - ”Pardon, te cunosc de undeva?”
el îi adoră aerul întrebător şi siguranţa elegantă - ”Doar femeile puternice şi înţelepte au fost admise în cluburile exclusiviste ale bărbaţilor”.
poate o va ruga să viseze alături de el, apoi vor vor pleca în liniştea dialogurilor unde vor țese începuturi.

“Visează-mi casa noastră în care vom trăi şi întreaga lume de simţiri în care ne vom scufunda”- o auzi rugându-l.
zâmbind, se gândi să înceapă chiar acum.

îi răspunse:
”Între timp eu te apăr de urât şi de zgomot prin scrâşnetul creionului sau al peniţei pe hârtie şi prin magia semnelor rămase în urma lor. Sunt puternic aici, iar în paginile acestea se găseşte una din lumile mele. Simt că trăiesc!”

”Să-nceapă joaca! Și tot restul, nelinişte şi reguli, precum și frica dinainte - să rămână albe, dincolo de noi.”

----------------------

Dave Stewart & Candy Dulfer - Lily Was Here


----------------------

de vizitat: vania (pilda trilingvă), teo (trafic cu hituri), victor (un nou proiect), carmen (despre același nou proiect), world in a photo (noul proiect - tataaaaa!), cristian lisandru (... din cealalta viata a mea), geanina (încătușați de erotism), adela (vis de copilă), cristian dima (iertare), madi și onu (blog de blog), madi și onu (blog de blog), gabitzu (același blog de blog), suzimuzi atelier (so easy to love)

vineri, 7 ianuarie 2011

în zori

”aşteaptă numai să se crape de ziuă!”
îmi spun spășit, în gând.
chema-vor buciumaşii la vânătoare întreg satul,
cu toții vor veni să-i curme poetului viaţa.

sicrie nu mai sunt căci pădurea e dusă,
și-n pânză de sac sunt îmbrăcați și morții.
acum vor pleca şi carele-n câmp,
ducând sătenii ce sapă ogorul și groapa.

aş vrea să pot fugi de aici, şi iute.
”neputincioase cioturi!”, zburam cândva cu ele.
aud ca prin vis: ”treci şi plânge!”
și mă târăsc mai adânc în propria mea grotă.

”sfârşitul nu poate fi decât un nou început.”
”oare mi-e frică cumva de moarte?”
deasupra, câinii gonaşilor adulmecă deja,
printre trupuri ciopârţite cu sapa...

și zorii sunt atât aproape.

------

Metallica - Welcome Home (Sanitarium)