The Last Kingdom - serie TV

ma bucur sa descopar ca seria Saxon a lui Bernard Cornwell (care ne poarta prin cateva episoade importante din istoria Angliei in timpul raidurilor vikinge si despre care va povesteam aici - http://bogdanonin.blogspot.ro/2012/05/seria-saxon-bernard-cornwell.html ) a fost ecranizata pentru TV de catre cei de la BBC, cu un rezultat aparent foarte reusit:

"The series premiered on 10 October 2015 on BBC America, and on BBC Two in the UK on 22 October 2015." - mai zice wikipedia.

Seria Saxon - Bernard Cornwell

Acum câteva postări vă spuneam că mă apucasem de seria ”Saxon” a lui Bernard Cornwell. Între timp am și isprăvit-o, dar n-am avut vreme să vă povestesc aproape nimic despre cărțile care fac parte din ea. Așa încât vă spun acum. Începută în anul 2004, seria se compune din șase cărți ( 1.”Last Kingdom” - Harper Collins, 2004;  2.”The Pale Horseman” - Harper Collins, 2005;  3.”The Lords of the North” - Harper Collins, 2006;  4.”Song Sword” - Harper Collins, 2007;  5.”The Burning Land” - Harper Collins, 2009; și  6.”Death of Kings” - Harper Collins, 2011. 

Despre seria ”Saxon” începusem să vă spun că vocea naratorului îi aparține lui Uhtred – un saxon crescut de danezi/vikingi – poveștile seriei fiind istorisite la persoana I de către acesta, aflat acum la bătrânețe. În prima carte, ”Last Kingdom”, îl cunoaștem pe Uhtred, un mic lord din Northumbria, capturat la zece ani, într-o bătălie, chiar de către cei care i-au omorât tatăl și fratele. Crescut și ocrotit de familia unei căpetenii daneze, el ajunge să adopte cultura și modul de viață al vikingilor. Dar societatea de secol IX este dură și brutală, astfel că tânărul Uhtred va trebui să-și caute calea aproape singur, după ce un alt tragic eveniment îl desparte și de familia sa adoptivă. Mânat de dorința de a-și redobândi casa, domeniul și fortăreața care aparțineau familiei sale de sânge (saxone), Uhtred va străbate un drum care se împletește extrem de natural cu multe personaje și întâmplări reale din istoria Angliei, primul (și cel mai important) dintre aceștia fiind chiar regele Alfred cel Mare. Urmărindu-i pe cei doi, Cornwell ne face să asistăm în mod direct la bătălia pentru Anglia (prima de felul ei, când Anglia nu era decât o idee), dusă pe de-o parte de danezii care au ocupat deja trei din marile regate saxone: Northumbria, Mercia şi East Anglia,  și pe de cealaltă de Alfred, regele Wessex-ului, ultimul regat englez  necucerit de nordici.  Tabloul care ni se așterne în față este foarte credibil, acordat perfect cu perioada, iar personajele bine realizate și ritmul alert al scenelor de luptă sunt punctele forte ale acestui început de serie.

 

În cartea a doua, ”The Pale Horseman”, povestea se concentrează pe nemulțumirile tânărului Uhtred, ale cărui merite în bătălie nu sunt recunoscute (și răsplătite ca atare) de către (aproape la fel de)  tânărul rege Alfred. Uhtred este un personaj puternic și decis în luptă, dar în acest punct al vieții sale este aproape mereu ezitant între admirația sa pentru danezii care l-au crescut și dorința de a-și recăpăta cumva domeniul din Northumbria (poate cu ajutorul lui Alfred). De asemenea, Uhtred este construit pe forma eroului-cavaler pre-creștin. El crede doar în zeii săi nordici, nu înțelege prea bine creștinismul și nici nu se simte animat de suflul religios care îi bântuie pe cei din jurul său. Din punct de vedere al împletirii cu evenimentele istorice reale, povestea aceasta este una destul de cunoscută (din cronici). Danezii atacă în timpul Crăciunului, iar Alfred având o armată prea mică decide să se retragă într-o zonă mlăștinoasă și foarte greu accesibilă. De aici coordonează strângerea oștirii mari la Piatra lui Egbert și  apoi îi atacă și îi învinge pe danezi în Bătălia de la Ethandun. Aceasta a fost unul dintre acele momente ale istoriei cu adevărat definitorii, căci în cazul în care Alfred ar fi pierdut, asta ar fi însemnat, probabil, sfârşitul naţiunii engleze și a Angliei, cum o ştim noi astăzi.

”The Lords of the North” este cea de-a treia carte a seriei. Bineînțeles că și aici îl regăsim pe Uhtred, care, în ciuda vârstei (20 de ani), este deja un războinic priceput, dar care se simte cam nefolosit. Căci după victoria de la Ethandun,  Alfred şi danezii au semnat un tratat de pace, iar luptele care-i priau atât de mult s-au mutat în nordul Angliei. Supărat și pe Alfred (care din nou nu dă semne că i-ar recunoaște meritele), Uhtred decide să plece înspre Northumbria, pământul său natal. Aici, în mijlocul unui mic regat condus de haos și violență, el se aliază cu Guthred, un tânăr nobil danez, pe care îl ajută să preia coroana și căruia îi devine mentor și mana dreaptă. Speră astfel să primească ajutor din partea acestuia împotriva Kjartan cel Crud, o căpetenie daneză care i-a ucis tatăl adoptiv și care o ține prizonieră pe sora sa vitregă. Dar planurile lui se schimbă radical atunci când va fi prins și transformat în sclav! Nu vreau să vă povestesc prea multe, ci doar să vă stârnesc apetitul! Ca și în celelalte cărți, se remarcă și aici abilitatea lui Cornwell de a surprinde o altă față foarte dură a evului mediu întunecat, din care ne servește o halcă vârtoasă, împreună cu ororile asortate vieții de atunci.

În ”Sword Song”, îl regăsim – evident – pe Uhtred, doar că acum este  căsătorit cu Gisela, sora lui Guthred, regele danez din Northumbria. Uhtred are o poziție mai importantă, grație lui Alfred căruia i-a jurat credință și pe care trebuie să-l slujească. Pentru regele saxon el supraveghează construcția de burg-uri (târguri fortificate) pe frontiera de est a Wessex-ului. Atunci când în peisaj apare un nou grup de aventurieri nordici, aceștia se oferă să-l recunoască pe Uhtred ca  rege în Mercia, dacă el li se va alătura în cucerirea regatului lui Alfred. Așa cum ne-a obișnuit deja, Cornwell își începe și această carte cu un conflict între Alfred și danezi. O luptă dusă în sufletul lui Uhtred. Acesta trebuie să aleagă între alianța cu danezii (care-i plac și care aparent îi recunosc meritele) și loialitatea pentru Alfred, de care nici nu-i place prea mult, dar pe care îl respectă și de care-l leagă cuvântul dat. Având deja personaje principale mature, Cornwell își permite acum să arunce o lumină mai consistentă și asupra unor personaje secundare, care întregesc foarte bine tabloul. Ca și în cele precedente, nici în acesta nu lipsesc luptele stropite bine cu sânge, aici remarcându-se în mod special atacul asupra zidurilor orașului Lundene (Londra).

”The Burning Land” se concentrează pe o perioadă foarte tulbure și precară pentru regatul lui Alfred. Pe o altă criză, din nou. În ciuda tratatului de pace cu danezii, Wessex-ul este înconjurat de regate conduse sau controlate de aceștia. Northumbria și East Anglia au ambele regi nordici iar Mercia este condusă de ginerele lui Alfred mai mult cu numele. De facto, teritoriul acestui fost regat este divizat între lorzi saxoni și lorzi danezi. Dar nici măcar lorzii din jumătatea saxonă nu acceptă controlul unui rege englez și creștin, atâta vreme cât se gândesc că și-ar putea alege un rege din rândul lor. În vreme ce se trag sfori și se fac mașinațiuni politice, apar (ca întotdeauna) câteva oștiri daneze puse pe jaf și cucerire, în înfrângerea cărora Uhtred trebuie să se implice. O parte interesantă din această carte este aceea în care eroul nostru se găsește în situația în care poate părăsi serviciul lui Alfred și decide să devină viking, luându-și corabia și oamenii săi și plecând să jefuiască un fort din Frisia, unde se spunea că ar exista o comoară fabuloasă. Povestea este plină de schimbări neașteptate de situație, condimentată din plin cu iubire, ură, gelozie, loialitate, trădare și – evident –mult sânge.

Cea de-a șasea (şi penultima) carte din serie se numește ”Death of Kings” și este aceea în care îl vedem pe Alfred tot mai bolnav, tot mai aproape de moarte. Dacă în ”The Burning Land” Cornwell ni l-a prezentat succint pe Edward (fiul și moștenitorul tronului lui Alfred) de data aceasta portretul acestuia capătă mult mai multă profunzime. Uhtred este un războinic matur acum (aproape bătrân, având în vedere speranța de viață din acele timpuri), renumit și respectat. În ciuda faptului că l-a învins pe dușmanul lui Alfred, Haesten, la Baemfleot, el nu s-a îmbogățit așa cum spera. Având nevoie de bani, arme și oameni, Uhtred se află în Mercia de unde încearcă să înțeleagă strategia pe care o vor folosi danezii în următorul lor atac asupra Wessex-ului. Lucru deloc ușor căci în ecuație se află și trupe saxone precum și un pretendent la tronul lui Albert. Totul se precipită atunci când moare Alfred, iar vidul de putere care se formează îl găsește pe Uhtred în postura celui care încearcă să-l ajute pe Edward (fiul lui Alfred) să-și păstreze tronul. Ritmul iute în care se mișcă evenimentele precum, culorile pe care autorul le folosește în pictarea personajelor sale, dialogurile pline de tensiune și provocări ascunse, vrăjitoare bătrâne sau zeițe întrupate, droguri halucinogene și pelerinaje la o peșteră în care se țineau reprezentații medievale în genul Victoria’s Secret… fac din această carte o lectură mai mult decât plăcută. Faptul că lui Cornwell i-a ieșit bine o demonstrează și succesul în vânzări, aceasta fiind deja cea mai bine vândută carte din toată seria Saxon, în ciuda faptului că a fost lansată doar în luna octombrie a anului trecut.  

Și întrucât se pare că în această serie va mai urma încă o carte, urmărind aventurile aceluiași erou spre finalul vieții sale, Uhtred ne mai poate spune încă liniștit: ”I’ll be back!”  

Cornwell și Soule

în ultimele zile m-am apucat să citesc seria ”Saxon” a lui Bernard Cornwell. pot să vă spun că-mi place destul de mult și că merge de minune pe muzica din Skyrim a lui Jeremy Soule. o experiență mai mult decât binevenită, ca să mă scoată din amorțeala iernii care parcă nu mai vrea să plece...

seria Saxon acoperă perioada de sf. de secol IX, fiind dedicată - oarecum -domniei lui Alfred cel Mare și momentului în care ia naștere ideea unei Anglii unite contra invadatorilor danezi, faimoșii vikingi care nu mai sunt acum doar în căutarea unor țărmuri de prădat, ci chiar visează la o nouă patrie/casă pe aceste meleaguri numai bune de colonizat.

vocea centrală îi aparține lui Uhtred - un Saxon crescut de Danezi - cărțile din serie fiind povestite la persoana I de către acesta, aflat acum la bătrânețe. Uhtred este inventat de către autor, dar multe dintre personajele și evenimentele descrise în rememorările acestuia au existat în realitate, fiind preluate chiar din istoria Angliei.

în afară de faptul că seria realizează un tablou foarte credibil al acelei perioade, după părerea mea, punctul forte al acestei povești îl constituie portretele extrem de reale/umane pe care Cornwell le croiește pentru personajele sale (mai ales cele despre care știm că au existat în realitate) acestea fiind foarte diferite de cele cu care am fost obișnuiți să le găsim prin cărțile de istorie.

iar aici aveți o mini cutie muzicală Jeremy Soule: