multe și (nu prea) mărunte, într-un coș de vară

Liniștea (cu „L” mare) trona pe aici în ultimele săptămâni, fiind atât de profundă încât ar fi riscat să spargă timpanele Vizitatorilor...

am avut noroc că aceștia și-au rărit vizitele, fiind probabil și ei goniți prin munți sau pe la mare de căldura asfaltică a Orașului. unul scris tot cu „O” mare, să se potrivească oricărei urbe vrem noi.

dată fiind absența, nu m-a surprins prea tare să văd cutia cu scrisori plină, mirându-mă însă faptul de a găsi un morman respectabil cu știri despre lucruri faine realizate de ilegaliștii despre care știam că se luptau cu vipia prin codri și pe poteci montane sau pe interminabile plaje cu nisip enervant de fin și capcane bogat ornate cu scoici. dar, se pare că au avut și timp pentru altceva decât plimbări și plajă, drept pentru care v-am pregătit o listă cu ultrascurte sau un coș de vară ( inițial scrisesem „coș cu bunătăți”, dar am modificat căci avem și o veste mai puțin bună):

- înainte, însă, de a trece la știrile de pe frontul ilegalist, trebuie să vă spun că de la începutul acestei luni pe biroul meu și-a făcut culcuș și cel de-al VII-lea volum colectiv ”Amprente Literare”. introducerea acestuia este semnată de fondatorul cenaclului, scriitorul Cristian Lisandru: 

„ În acest al şaptelea volum al antologiilor „Amprente Literare”, strunele trupului vibrează/ până la ultimul strop de sânge (Mihaela Aionesei), doarme pământul/ legănat la ceas de  taină/ de ochiul nevăzut/ al Creatorului (Elena Marin Alexe), degetele albe mereu speriate de atingeri/ acum zac albăstrite/ cu buzele deschise spre nicăieri ahotnic (Maria Ileana Belean), iar ceasul uitării bate/ ca o inimă rănită (Vasile Bledea Budeşti). Stare de bine, sete literară neostoită.

         E ca atunci când iubeşti două femei/ una mai frumoasă decât cealaltă/ nu le lipseşte nimic/ două amfore cu vin fiert/ din care te îmbrătişează aburul (Dan Petruţ Cămui), o descătuşare emotivă aşezată în umbra de vorbă rămasă pe buze  (Silviu Crăciunaş), în timp ce mantia albă,/ spălată de lumina dimineții,/ acoperă dealurile/ care au genunchii la gură (Ovidiu Cristian Dinică).

        Amprenta inconfundabilă a dorului, omniprezentă – Să te tot fi dus,/ Acolo unde eu nu pot ajunge decât cu gândul./ Însă gândul meu e mut şi nu are putere să ţipe (Tudor Enea) -, induce chemarea fierbinte a dorinţei nestăvilite – Aşteaptã-mã, iubire, cu macii tãi de foc,/ Împart cu tine mãrul, în umbra unui vis (Maria Ieva).

        Asumarea obiectivă a unei priviri retrospective – nu am ştiut niciodată/ să îmi expun tabloul durerii/ poate fiindcă viaţa mea/ nu e demnă de o galerie de artă (Geanina Lisandru)  deschide, firesc, poarta către lumea în care o femeie a ţipat a moarte şi a viaţă/ cu vara strânsă la piept (Cristian Lisandru), iar certitudinea unei concluzii – când n-am mai ştiut în care parte mă poartă valul zilelor,/ am simţit că pretutindeni sunt departe (Lia Mureşan) – se alătură gândului izvorât din acceptarea, fără rezerve, a realităţii – știu că mi-a venit vremea./ vreau să zbor,/ dar mă încurc în liniile de forță/ și realizez că înălțimea îmi poate fi fatală (Bogdan Onin) -, pe ritmul năvalnic al cordului poetic – Inima mea – clepsidră pe jumătate,/ caută asiduu/ să-şi întregească existenţa,/ să lase dragostea…/ să curgă (Alin Terheş).

     Un volum consistent care strânge între copertele sale stiluri diferite şi destine aflate în convergenţă literară, un volum trudit şi meritat de toţi cei paisprezece autori, alăturându-se celor şase volume editate până acum, îmbogăţind, prin frumosul cuvintelor scrise în paginile sale, zestrea scrisă a acestui cenaclu şi a fiecărui autor în parte.”

- o altă apariție ce trebuie semnalată este Revista Suspans, ajunsă la numărul 27. de citit AICI.  din cuprins remarc cu plăcere o proză scurtă pe care o cunosc și o apreciez mult, și anume povestirea „Utimul tablou” a lui Cristian Lisandru, pe care îl felicit. aceasta se poate citi AICI.



- ieri a murit scriitorul britanic Harry Harrison, tatăl unor romane precum ”Bill, the Galactic Hero”, ”Deathworld”  sau ”Make Room! Make Room!” carte care a și fost adaptată ca scenariu pentru memorabilul film ”Soylent Green” din 1973, cu Charlton Heston.

- în altă orine de idei, v-aș mai spune că în scurta mea perioadă de ilegalist prin munți m-am apucat de citit „Drood” și că îmi place foarte mult. romanul lui Dan Simmons este un cărțoi mare (peste 900 de pagini ”or so”), dar a fost construit ca un mecanism complex, plin de angrenaje și piese în mișcare, acesta fiind și un decor care face ca povestea să pară foarte plină de acțiune (chiar dacă nu-i întotdeauna așa). personajele sunt  bine realizate, complexe și acaparatoare, cu vieți, vicii și motivații foarte credibile, care te cuceresc rapid. atmosfera victoriană este sofisticată și rafinată, pur și simplu: ”exquisite” și te îmbie la lectură. scufundările în lumea fantastică a lui Simmons au fost atât de plăcute, încât am ajuns foarte rapid dincolo de mijlocul cărții fără să-mi dau prea mult nici seama, nici silința.

pe final, trebuie să mai fac o scurtă observație. dat fiind faptul că în ultimii ani am citit SF & F mai mult  în engleză, cred că îmi pot permite să remarc că traducerea în română mi s-a părut extrem de nimerită și acordată pe atmosfera romanului. așa „DA” și mai vrem. se aude, domnu' Pricăjan? :P      



- în ciuda tumultului de pe scena politică, parcă n-aș mai vrea să comentez, căci majoritatea cititorilor mei îmi cunosc orientarea și părerile. vă spun doar, că în cazul în care țara asta nu-și descoperă rapid o șiră a spinării și respectul față de demos-kratos (și de exemplu, referendumul nu va fi validat, pe cine știe ce scuză) eu voi fi unul dintre cei care vor ieși în stradă. pentru că nu-i normal ca un dictator să ostracizeze un întreg popor, ci ca poporul să-l ostracizeze pe el...  nah, că mi-am vărsat năduful.


- era să uit! pe Cititor SF, Tudor ne invită să parcurgem o listă cu „proză scurtă minunată la liber”, AICI. eu am citit deja mare parte din ele și vă pot spune că merită să vă aruncați asupra lor! mulțumim Tudor. 

Suspans 26 și Gazeta 19

a apărut numărul 26 al Reviste Suspans. vă invit să-l răsfoiți AICI.

de asemenea, numărul 19 al Gazetei SF se poate citi AICI.

lectură plăcută.

o cronică așteptată...

...este aceea realizată de domnul Mircea Coman, pe blogul domniei sale SCIFIENTLAND, adică (AICI).
așa cum ne-a obișnuit deja, dumnealui ne prezintă o cronică a prozelor apărute în revistele și gazetele de profil, acum venind și rândul povestirilor din nr. 25 al Revistei SUSPANS, adică acolo unde găsiți și „Testul Rorschach” al subsemnatului (AICI).

„Nota de realism domină selecţia lunii iunie a rubricii de proză de la SUSPANS.ro până la final, căci „Testul Rorschach”, de Bogdan Onin, ca şi penultima ieşire la rampă, fragmentul despre care abia ce-am spus câteva vorbe niţel mai sus, conţine numai câteva trimiteri, puţine, dar suficiente ca să reţină atenţia, către planul magiei negre de sorginte africană, pomenind de temutele practici Voodoo, ce revin în cuprins, transformându-se într-un fel de laitmotiv. Finalul, oarecum prevezibil, scoate la suprafaţă drama importantului om de afaceri al cărui noroc a scăpătat, aducându-l pe magnat în zona disperării fără de întoarcere. Voodoo devine astfel motivaţia fragilă a unui act sinucigaş, săvârşit sub imperiul resemnării şi al neputinţei de a accepta noua realitate. Gestul tehnicianului Scott, de a închide fereastra, devenită ad-hoc platformă de decolare către nicăieri, fiind un fel de lăsare a cortinei peste spectacolul mărunt al vieţii individului, în vreme ce marele show, viermuiala imperturbabilă a societăţii, trebuie să continue.
Nu ni s-au părut importante cele câteva mărunte greşeli („cât era meritul sucului de struguri și cât a noii propuneri”, „secretarea îi răspunse”), peste care trecem cu lejeritate, fiindcă textul combină în vibraţia sa câţiva din regiştrii fundamentali ai naturii umane, şi asta ne pare mult mai important.
Una peste alta, iată-ne la final. Deşi mai puţin acorată în zona speculativă, rubrica de proză a lunii iunie promovată de SUSPANS.ro continuă să fie o colecţie de texte cu valoare antologabilă, dovedind, încă o dată, că în zona fantasticului literar de la noi se scrie cu evidentă simţire. Paleta abordărilor este una universală, fiindcă autorii îşi aleg personajele din cele mai diverse colţuri ale lumii, pe noi bucurându-ne însă mai cu seamă istoriile desprinse din realitatea românească, prin care ne simţim noi înşine ridicaţi la rangul de cetăţeni ai lumii.”

îi mulțumesc domnului Coman pentru semnalare și încurajare!

într-o atmosferă plină de suspans...

m-am tot gândit la altceva, dar chiar nu se potrivea alt titlu… căci altfel, cum aș putea să vă anunț că am debutat în Revista Suspans?
mă puteți găsi în numărul 25, proaspăt ieșit din cuptor, iar link-ul către povestioara mea se găsește chiar AICI. v-aș mai spune doar că - având în vedere numele care sunt pomenite în editorialul lui Mircea Pricăjan (AICI) și nu doar - eu unul sunt foarte onorat de această prezență/apariție.
îți mulțumesc pentru sugestii și răbdare, Mircea.


----------------------------

alte informații, pe scurt :P

în primul rând, de pe Țesătorul (AICI) - blogul lui Florin Pîtea, aflăm cu bucurie că Anul Terminal (ultimul său roman) poate fi citit și online, gratuit, la adresa aceasta: https://sites.google.com/site/florinpitea/indexr-html/anul-terminal și cum bine ne învață autorul - și anume, că lucrurile bune nu se tac – nu eu nu pot decât să vă urez lectură plăcută. și rapidă :)

în al doilea rând, treceți și pe la Assassin (AICI), ca să vedeți cum ar trage unii în țeapă niște Kindle-uri, arzând pe rug și e-book-urile (…poate calculatoarele? whatever…) dar și cum s-ar putea să avem foarte repede niște e-readere flexibile… sau aproape.

nu în ultimul rând, chiar dacă au mai spus-o și alții, vă mai spun și eu – să vă intre bine în minte – că se va relansa Anticipația! citez de la Nemira: „Editura Nemira va relansa anul acesta brandul Anticipația, după 30 de ani de la apariţia primului număr al Almanahului Anticipaţia. Anticipaţia a fost unul dintre cele mai populare branduri editoriale româneşti, specializat în publicarea literaturii științifico-fantastice și popularizarea științei, constituind punctul de întâlnire dintre ştiinţă, ficţiune şi eseu filosofic. Anticipaţia avea să se constituie într-un adevărat fenomen publicistic care a stimulat generaţii la rând de scriitori şi a determinat o adevărată mişcare ce a excedat limitele literare. Nemira va dezvolta sub numele Anticipaţia mai multe produse editoriale: revista de ştiinţă şi ficţiune www.anticipaţia.com, almanahul Anticipaţia şi un proiect complex de cărţi sub acelaşi semn al ştiinţei şi ficţiunii prospective. Reapariţia brandului Anticipaţia va polariza din nou preocupările specialiştilor şi creatorilor români din domeniu şi va oferi publicului larg informaţii şi literatură de înalt nivel din avangarda ştiinţei şi literaturii speculative contemporane. Tot acest proiect se va dezvolta sub semnul nevoii de anticipare a schimbărilor pe care le trăim atât de alert la acest început de mileniu trei. Almanahul şi revista online vor fi lansate la sfârşitul acestui an.”
s-ar zice că viitorul sună bine. vom vedea. directorul onorific este domnul Alexandru Mironov, cum altfel? ceea ce-i la fel de fain.

Later Edit - și tot pe acest ultim subiect, pentru temperarea așteptărilor prea înalte de la viitoarea Anticipația - ca să nu ajungem să dăm cu capul în grinda de sus - a apărut și un foarte fain răspuns/punct de vedere al editorului Horia Nicola Ursu, pe care vi-l recomand (AICI)

----------------------------

vă las cu muzica băieților de la Motion Trio: