”aşteaptă numai să se crape de ziuă!”
îmi spun spășit, în gând.
chema-vor buciumaşii la vânătoare întreg satul,
cu toții vor veni să-i curme poetului viaţa.
sicrie nu mai sunt căci pădurea e dusă,
și-n pânză de sac sunt îmbrăcați și morții.
acum vor pleca şi carele-n câmp,
ducând sătenii ce sapă ogorul și groapa.
aş vrea să pot fugi de aici, şi iute.
”neputincioase cioturi!”, zburam cândva cu ele.
aud ca prin vis: ”treci şi plânge!”
și mă târăsc mai adânc în propria mea grotă.
”sfârşitul nu poate fi decât un nou început.”
”oare mi-e frică cumva de moarte?”
deasupra, câinii gonaşilor adulmecă deja,
printre trupuri ciopârţite cu sapa...
și zorii sunt atât aproape.
------
Metallica - Welcome Home (Sanitarium)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
.jpg)
m-am infiorat cu totul... sfasietor si inaltator deopotriva!
RăspundețiȘtergereMult mi-a plăcut, şi trebuie să accentuez anumite pasaje:
RăspundețiȘtergere"chema-vor buciumaşii la vânătoare întreg satul,
cu toții vor veni să-i curme poetului viaţa."
"...aş vrea să pot fugi de aici, şi iute.
”neputincioase cioturi!”, zburam cândva cu ele.
aud ca prin vis: ”treci şi plânge!”
și mă târăsc mai adânc în propria mea grotă."
Final dur, cu imagini sumbre, însă - din punctul meu de vedere - ai reuşit să întreţii extrem de bine această atmosferă. Imaginea acelor câini ţi se întipăreşte pe retină. Este un poem bun, Bogdan, dacă mi se permite o părere.
O zi bună să ai şi la bună recitire!
Nici că puteai să alegi o melodie mai bună. :D
RăspundețiȘtergereDeşi poezia e pesimistă iar la mine e înorat, mi-ai însenina ziua. Atât cu poezia cât şi cu muzica.
Maria, de două zile eram într-o dispoziție mai sumbră ce trebuia exorcizată cumva, poate chiar și într-o formă mai întunecată ca asta, dar care păstrează oarecum și o sămânță de speranță...
RăspundețiȘtergereCristian, cred că ai văzut deja că îmi plac imaginile mai dure, senzațiile mai tari, care-l obligă pe cititor să-și definescă aproape imediat o poziție cât mai clară față de cuvintele citite... astfel am impresia că cititorul devine mai implicat în mico-lumea încropită de cuvinte, că se lasă învăluit mai ușor de senzațiile și imaginile din jurul lui... nu știu dacă chiar așa, dar îmi dau silința. și mă bucur nespus că-l consideri stocul celor bune :).
RăspundețiȘtergerenu vreau să închei fără a-i ura din nou Geaninei un foarte mare ”La mulți ani!”
Vitor, mă bucur că maurul și-a făcut datoria :) și la mine a funcționat în același mod, căci rostul acestor cuvinte era de a mă scoate, în primul rând pe mine, dintr-o stare mai ciudată. iar la imaginile evocate nu putea să mergă decât o piesă de la Metallica.
RăspundețiȘtergereda, chiar se potrivesc imaginile din poem cu cele din metallica; si o mica exorcizare e intotdeauna binevenita, mai ales cand se intrezaresc zorii aducatori de lumina... o fi ea- dispozitia- sumbra, dar 'numa-n lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi' :) o seara frumoasa si linistita iti doresc.
RăspundețiȘtergereinteligent, cizelat, frumos...
RăspundețiȘtergereMaria, frumoasă comparația cu bălțile cu nuferi, îți mulțumesc. printre altele noi avem la Bezdin - lângă mănăstire - chiar un astfel de lac sau baltă care dacă primește mult mâl din revărsarea Mureșului ajunge să prezinte o colonie foarte frumoasă de nuferi :)
RăspundețiȘtergeremulțumesc Alex :)
RăspundețiȘtergereminunat! langa manastire... ce frumooos! :)
RăspundețiȘtergere