luni, 15 august 2011

“mori şi tu, prietene şi taci!”- Iliada

m-a trezit un dangăt șleampăt
scrijelind văzduhul de peste groapă,
un zgomot de conservă aruncată pe pavajul umed.
clopotul spart mai jeli de două ori,
apoi horcăi și-și dădu țipătul unei cucuvele,
care-l împărți cu un corb şchiop,
devorat de şobolani mai târziu, în aceeași noapte,
aceștia nelăsând din el decât piciorul bolnav.

simt că tămâia nu se mai folosește.
deasupra văii plutește un miros greu, de cărbune.
o flacără de candelă tremură plăpând,
ascunsă în iarba înaltă așteptând, miloagă,
roua, să o binecuvânteze cu botezul de noapte,
după care, răbdătoare,
va pândi lumina.
mi-e sete și nisipul îmi umple gura și nările.
nu vreau aer, vreau doar apă!

deschid ochii și văd groapa
decupând un dreptunghi modest de cer,
cu margini zdrelite.
mi-e sete și gura mi-e uscată.
nisipul a dispărut.
s-a transformat în greieri
care se zbat să iasă.

e noapte și clopotul spart bate din nou.
luna a răsărit, greierii se agită,
un câine latră peste vale,
groapa mea se adâncește, depărtându-mă de cer.
sau e cerul îndepărtându-se de mine?
lumina e rece și umedă.
luna tronează, regină, peste un cer negru ca smoala,
fără nori și fără stele.
mi-e sete și vreau apă.

deschid ochii și ascult.
clopotul spart nu mai bate acum.
iarba botezată a crescut și s-a uscat.
marginile gropii s-au surpat peste cer.
un greiere din noua generaţie a reuşit să evadeze,
și drept pedeapsă i-am înghițit confrații.
oricum nu mai e nevoie de ei,
căci nu mai sunt stele pentru care să cânte.

mi-e sete, vreau apă, dar aștept răbdător,
un strop de rouă și puțină lumină.


----------------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (blade runner blues...), vania (moartea unui apolitic...), teo negura (eternul bolnav feminin...), shayna (cântec femeiesc...), geanina lisandru (la mulți ani maria...), nea costache (pățaniile mele cu lăbuș...), cristian lisandru (turistul - 1)

6 comentarii:

  1. Bună seara, Bogdan, mă bucur să regăsesc acest poem deosebit şi pe blogul tău. Merită să fie citit de mulţi oameni, ai stilul tău, care face din astfel de poeme momente literare deosebite. O spun fără rezerve...

    Gândurile noastre bune pentru voi!

    RăspundețiȘtergere
  2. mulțumesc frumos, Cristian. așa este, tu cunoști deja acest poem. unele dintre textele mele ajung în cenaclu după ce au trecut, mai întâi, pe aici. altele - în schimb - ajung pe blog doar după ce au fost prezentate în cenaclu. o zi frumoasă și vouă.

    RăspundețiȘtergere
  3. imagini cu adevarat deosebite descrie acest poem. Imi place foarte mult si se potriveste perfect cu starea care mi-a declansat-o ruperea de locul magic (despre care am sa povestesc cand ne vedem) unde chiar m-am simtit ca acasa.
    Apa am vrut si eu intotdeauna, aer mai putin, haha. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. bine ai revenit, Maria. mă bucur că-ți place poemul ăsta, chiar dacă n-aș recomanda astfel de stări, imediat după reîntoarcerea din locuri magice :D

    RăspundețiȘtergere
  5. mai bogdan...chiar imi place proezia ta :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mă bucură trecerea ta, dănuț, la fel ca și aprecierea. mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere