scrisori deschise - dar necitite - devorându-mă,
rânduri scrise pe fugă,
repezindu-se să-mi străpungă văzul, cu sensuri ascuţite.
unele ascunse, nevăzute, tenebroase şi prea întunecate pentru a fi Lumină!
foi şi semne, plicuri şi gânduri uşoare, ca nişte veşminte de mătase,
vorbe puţin meşteşugite întru regăsirea artei? ”Ha!”
doar o ciumă, care se întinde şi vrea să ordoneze principiul morbid al unei societăţi descărnate şi dezgolite de miasmele grele ale vieţii…
exorcizarea lor nu s-a sfârşit.
e întuneric şi cald, lava a toate cele se revarsă peste lumea adormită,
privirea rămasă goală şi oarbă la îndemnurile tulburătoare,
şoptite surzilor, de păgânii noului ev.
vocea nădejdii s-a dus.
acum voi umple și eu cupa cu dulcea otravă a izbăvirii
și voi căuta Lumina!
încerc să sap cât mai adânc,
să-ntâlnesc o umbră de Lumină.
se aude un susur, în piatră care crapă.
un abur strălucitor țâșnește dinaintea mea și se preface-n Gând.
dar Gândul e otrava dulce,
ce poate să transforme fiinţele bolnave de conştiinţă!
la vederea unui trup însângerat reînviat, tulburarea noastră readuce sensul pierdut,
în lumea regăsită de soarele care străpunge ceața.
rămâne doar vina… de ce n-o facem uitată?
-----------------------------------------
-----------------------------------------
recomandări: gabriela savitsky (meșteșugarul...), vania (povestea unui blogger prost), teo (trafic cu hituri 57), alex mazilu (umbra femeii), victor (premiile oscar), năbădăiosul (pac-pac), cristi dima (pentru tine Lisa 4), cristian lisandru (de mărțisor...), suzimuzi atelier (desire), flavius obeada (legea primăverii...), madi și onu (indiferența cutremurătoare), victor (omega 9), suzimuzi (sweet dreams are made of...), călin (dormitorul lui Filimon), carmen (blog de mărțișor), world in photo (mărțișor), vania (despre tradițiile lunii lui Marte), caius (inocentul 15)
Postări
Un subiect foarte actual
Acum 10 ore
.jpg)
vina nu ai cum s-o uiţi pentru că te macină chiar şi după mult timp...
RăspundețiȘtergerefrumoasă scriere nu am ce zice dar... de ce ţi-e frică să deschizi scrisorile?
cuvintele “dark” - umbre si lumini de care daca ne-am ascunde am ramane lasi...fara a mai lupta cu ceata si negura....sunt arme care nu lovesc, armele luptei cu noi insine...
RăspundețiȘtergeredaca in goana nebuna a vietii, cuvinte simple reusesc sa fie asternute pe colturi de hartie, inseamna ca ele vor a se naste sau ca pot oarecum recompune spectrul frant al luminii... lumina e in noi si uneori "dulcea otrava" o descompune risipind sensurile pe care obisnuiam sa le pastram cu sfintenie in adancuri... otraviti fiind simtim a scrie decantand gand si cuvant pana la cristalinul vis…
suntem facuti din vise si din tot atatea sensuri...drumul pe care mergem se poate sa nu fie in concordanta cu ele si atunci avem nevoie mai mult ca oricand de cuvintele si tacerile relevatoare …cat despre vina, acolo unde e, lumina din lumina o va face iertata…
felicitari pentru cuvintele impartasite !
așa-i Alex. păi toți ne dorim fel de fel de lucruri, unele dintre ele chiar și imposibile :)
RăspundețiȘtergereiar scrisolile zac nedesfăcute tocmai pentru a nu stârni amintirea ce se vrea uitată... cred că asta era ideea poemului, dar știi că orice scriitură poate avea o grămadă de interpretări.
jadde,
RăspundețiȘtergereașa este. ”dulcea otravă” poate fi și un catalizator care să ne scoată din anumite stări, de unde și ”transformarea ființelor bolnave de conștiință”. eu am căutat să arăt că acea iluminare religioasă sau șoc revelator se poate declanșa, de fiecare dată când în ecuația ființei umane introducem multe obstacole și voința de a le depăși... pentru ca vina să rămână uitată :)
m-am dus prea departe cu interpretarea:)
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit, Bogdan. Un adevărat poem în proză, pe care l-am parcurs cu plăcere. Ca de fiecare dată, remarc şi un pasaj -
RăspundețiȘtergere"încerc să sap cât mai adânc,
să-ntâlnesc o umbră de Lumină.
se aude un susur, în piatră care crapă.
un abur strălucitor țâșnește dinaintea mea și se preface-n Gând.
dar Gândul e otrava dulce,
ce poate să transforme fiinţele bolnave de conştiinţă!"
Această muncă permanentă (dar nu de Sisif) ne oboseşte şi ne încântă, totodată, pe toţi. Gândul - otravă dulce. Bine de tot. Am reţinut.
Henri Poincare spunea aşa - "Un gând este doar o străfulgerare între două nopţi lungi, dar această străfulgerare este totul."
O seară cât mai bună să aveţi şi la bună recitire!
daca au o asemenea forta, necitite fiind, cu siguranta au o mare insemnatate. foarte frumoasa imaginea cu aburul stralucitor ce se preface-n gand. dar gandul e otrava dulce, de aceea suntem atat de fericiti in putinele clipe cand reusim sa le oprim si sa traim aici si acum :) dar ce dulci si ademenitoare sunt calatoriile cu gandul... :)
RăspundețiȘtergereNoapte buna si o primavara minunata alturi de familia ta frumoasa!
Alex, nu știu, depinde de interpretare :)
RăspundețiȘtergereCristian, mulțumesc frumos. mă bucur că ți-a plăcut ideea gândului ca o otravă dulce... mulțumesc pentru citat. Poincare avea mare dreptate. totul stă acolo, totul pleacă de acolo. singura condiție este ca, în toiul nopții, să găsești rapid carnețelul cu idei și capurezi gândul acolo, căci străfulgerarea dispare-ntr-o clipită și riști să rămâi apoi doar cu amintirea unui lucru frumos, dar pierdut.
RăspundețiȘtergereMaria, nu știu dacă, în sine, ele au mare însemnătate. adică au fix atâta cât le permitem noi să aibă... noi singuri îmbrăcăm lumea în simboluri, semne, importanțe mari și mici etc. dar nu putem trăi nici fără a acorda atenție lumii prin care trecem, căci viața ar fi destul de fadă și fără amprentă personală. de unde și necesitatea găsirii unui echilibru, ca în proiectarea unui montagne-russe, în care înălțimea la care te ridici va furniza energia de a te redresa și continua după căderea ce-i urmează s.a.md. în mod paradoxal, acum îmi dau seama că aceasta-i chiar o viziune optimistă. ha! lucru mare, căci nu-mi stă în fire :)
RăspundețiȘtergereo.k. eu ii acordam gandului acela care "poate insemna totul" valoarea unei parti din lumina, iar gandurilor-obstacol, gandurilor cu care ne amagim, necristalizate in trairi "TOTALE" le-as fi spus "otrava dulce"...
RăspundețiȘtergeree foarte important sa reusim sa ne regasim atat de bine incat sa putem intelege daca vina propriilor obstacole o purtam noi pt. ca ni le creem singuri sau suntem otraviti fara a ne da seama de cei ce poarta vina obstacolelor cu care ne luptam...
oricum, gandul bun e sanatos si va fi resimtit intodeauna ca pe o raza calda ce va face lumina in noi si-n toate...
jadde, otrava trebuia să fie dulce, căci nu putem trăi fără ea... adică putem trăi și fără gânduri - căci fericiți sunt cei săraci cu duhul - dar noi nu ne dorim așa ceva. și astfel, ajungem la concluzia că trebuie să ne luăm doza zilnică de otravă și să ne întărim organismul, să ne clădim o imunitate care să ne permită să trăim în acest etern troc, făcut între acceptarea lucrului ce ne otrăvește și primirea cunoașterii ca recompensă... dacă vrei, ideea inițială a poemului are la bază și ceva din simbologia religioasă (nu poate fi altfel, în cazul meu). fructul din copacul cunoașterii versus păcatul originar sau suferințele martirilor versus acceptarea faptului că obstacolele te fac mai puternic și îți trezesc conștiința. iar de aici până la a uita de vină este numai un pas. acela de a înțelege că nu ai nevoie de un motiv pentru a face o faptă bună. în realizarea ei vei găsi și motivația căutată... deh, nu vreau să fac analize pe text - mai ales atunci când textul chiar îmi aparține - căci începe să semene prea mult cu o vivisecțiune realizată în direct, la un canal gen OTV (câh) :P
RăspundețiȘtergereai dreptate cu "noi nu ne dorim asa ceva"...
RăspundețiȘtergerecat despre canalul cu pricina, mai bine nu pomenesti...n-are cum sa semene "analiza" cu ceva de acolo...
si da...pasul acela cu fapta buna e intotdeauna valabil chiar daca ti se multumeste cu spatele si cu o cununa de spini... noii zori te vor face nu numai sa vezi, dar si sa simti adevarata lumina vibrand...
nu stiu ce sa zic, draga Bogdan. Cred ca uneori sufletul simte si rezoneaza puternic cu scisorile care vin sa ne desavarseasca pe diferite cai, nu intamplator- si insemnatatea se poate ca o atribuim cu buna stiinta, pentru ca zace adanc ascunsa in ea o mare lectie, de care ma gandesc ca avem nevoie. nu stiu, poate ma insel, am baut cam mult vin in seara asta. dar, vorba ceea: in vino veritas. :)
RăspundețiȘtergereFericiti cei saraci, (virgula) cu Duhul- cica lipseste o virgula din traducere :P
tot intr-o nota optimista: nu stiu daca in clipul de mai jos este o scrisoare sau factura de gaz, dar merita toata distractia...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=RP4abiHdQpc
jadde, vibrația aceea a luminii o căutăm cu toții. problema este că stă ascunsă destul de adânc și trebuie să săpăm serios pănă să ajungem la ea... de multe ori chiar și în propria noastră ființă.
RăspundețiȘtergerefoarte frumos bebe-ul care râde. pur și simplu relaxantă terapia prin râsetele copiilor. mulțumesc.
Maria, in vino veritas? haha :)
RăspundețiȘtergerefără-ndoială că putem simți și noi însemnătatea unor lucruri, evenimete sau oameni din jurul nostru. dar tocmai aici intervine liberul nostru arbitru. să mergi într-o direcție sau să mergi în cealaltă... să faci ce spune inima, sau să faci ceea ce spune mintea?
poate că o fi doar o greșeală de traducere, dar lipsa acelei virgule a dat un sens nou și totuși atât de adevărat! :P