Un vis, un nou început - tripticul existenței

mini seria de proză arhiscurtă pe care am gândit-o sub titlul ”tripticul existenței” își capătă și ultima piesă.

----------------------

Un vis, un nou început

Reîncepem cu un vis. Vechea Ordine (sau Haos?) nu mai există. Acum visăm păduri și pajişti veşnic verzi, stepe cu iarbă înaltă unduindu-se sălbatic. Mări şi oceane de un albastru furios, în apa cărora delfini mecanici sunt urmăriți de rechinii-torpilă ai foştilor oameni. Dar și roboții sunt pe cale de dispariţie, iar pământul depopulat şi eliberat de orașe va putea visa la timpul etern, cu pâlcuri de copaci porniţi să cucerească deşertul şi meduzele atacând rechinii-torpilă. Reînceputul poate fi atât de frumos. Chiar și fără noi.

----------------------

Bear McCreary - Someone to Trust


------------------------

merită să intrați: victor (merțan), hai că se poate (yemen), călin (adi repară bebe), adela (să o ajutăm pe eva maria),
teo (umbra albă), cristi dima (noapte misterioasă), cristi lisandru (gogoși cu gem la balta lu Înecatu'), vania (la mulți ani!), madi și onu (două cugetări), suzimuzi (if you don't know me by now...), carmen negoiță (biserica Sf. Nicolae), maria (Petra)
------------------------

Tripticul existenței arată acum cam așa:


Existență

Privea pe fereastră, urmărind picăturile scurgându-se în zig-zag, pe sticla aburită. Ultimele ploi de toamnă cădeau pe ritmuri triste, vestind răcoarea iernii cu fiecare picătură. Doar scânteierile unor amintiri îi mai puteau încălzi trupul ud și înfrigurat până la suflet. Era obosit. Viețuia într-un timp defazat iar existenţa lui fugară se suprapunea doar parțial cotidianului, obligându-l să trăiască pe apucate. Printre liniile nesigure trasate de apă îşi vedea oglindit chipul sătul de prea multă existenţă. Era bolnav de supra-existenţă.


Apocalipsa mută

Văzuse acei nori negri, compacți și grei care se abătură peste lumea lor învechită și se gândi că un alt apocalips stătea să-nceapă. Semnele le-au fost prevestite demult dar n-au fost luate-n seamă. Acum, bolţile cerului revărsau armiile nemiloase iar aripi tăioase hăcuiau în carne. Un dans grotesc și feroce se dezlănţuise aruncând umbre sinistre în calea luminii. Tăcerea absolută amplifica groaza, iar filmul mut se derula bezmetic ca un genocid de mimi. Și fiindcă nu-și puteau auzi rugile, oamenii se apucară să deseneze cruci.


Un vis, un nou început

Reîncepem cu un vis. Vechea Ordine (sau Haos?) nu mai există. Acum visăm păduri și pajişti veşnic verzi, stepe cu iarbă înaltă unduindu-se sălbatic. Mări şi oceane de un albastru furios, în apa cărora delfini mecanici sunt urmăriți de rechinii-torpilă ai foştilor oameni. Dar și roboții sunt pe cale de dispariţie, iar pământul depopulat şi eliberat de orașe va putea visa la timpul etern, cu pâlcuri de copaci porniţi să cucerească deşertul şi meduzele atacând rechinii-torpilă. Reînceputul poate fi atât de frumos. Chiar și fără noi.

apocalipsa mută - tripticul existenței

o un alt PA ce face parte din ”tripticul existenței”, o mini serie de PA-uri începută AICI.


------------------------

Apocalipsa mută

Văzuse acei nori negri, compacți și grei care se abătură peste lumea lor învechită și se gândi că un alt apocalips stătea să-nceapă. Semnele le-au fost prevestite demult dar n-au fost luate-n seamă. Acum, bolţile cerului revărsau armiile nemiloase iar aripi tăioase hăcuiau în carne. Un dans grotesc și feroce se dezlănţuise aruncând umbre sinistre în calea luminii. Tăcerea absolută amplifica groaza, iar filmul mut se derula bezmetic ca un genocid de mimi. Și fiindcă nu-și puteau auzi rugile, oamenii se apucară să deseneze cruci.

------------------------

Bear McCreary - All Along the Watchtower


------------------------


merită să intrați: cristi lisandru (o extrem de savuroasă povestire ”Gogoși cu gem la balta lu Înecatu”), vania (remediu cu mâță), teo negura (trafic cu hituri), madi și onu (două cugetări), suzimuzi (if you don't know me by now...), carmen negoiță (misterul din noapte), victor (omega 3 și 4), adela (cugetările lui victoraș)

existență

una bucățică proză arhiscurtă. va face parte dintr-un mic tablou triptic al cărui titlu mare nu l-am găsit. încă

Edit - titlul a rămas ”tripticul existenței”.
cea de-a doua parte se poate citi AICI.


------------

Existență

Privea pe fereastră, urmărind picăturile scurgându-se în zig-zag, pe sticla aburită. Ultimele ploi de toamnă cădeau pe ritmuri triste, vestind răcoarea iernii cu fiecare picătură. Doar scânteierile unor amintiri îi mai puteau încălzi trupul ud și înfrigurat până la suflet. Era obosit. Viețuia într-un timp defazat iar existenţa lui fugară se suprapunea doar parțial cotidianului, obligându-l să trăiască pe apucate. Printre liniile nesigure trasate de apă îşi vedea oglindit chipul sătul de prea multă existenţă. Era bolnav de supra-existenţă.

------------
J.S.Bach - Variatiunile "Goldberg" ,BWV 988 (I)


------------

vă recomand o scurtă plimbare și pe la: vania (SU), adela (cu riscul de a dezamăgi), victor (PAveste fără sfârșit), suzimuzi (if you don't know me by now...), cristi lisandru (dulce picătură chinezească), carmen negoiță (panoramă de pe Tâmpa 4), injineru (urmărește-l și te va izbăvi)