Din război nu ies oameni de treabă… ci eroi

The Heroes (2011) – Joe Abercrombie


Din pricini legate de timp și o perioadă ceva mai urâtă (nu doar sub aspect meteorologic) am rămas dator cu o micro-recenzie/părere despre ultimul Abercrombie pe care l-am citit, și astăzi mă gândeam că poate a venit și vremea să o plătesc. Datoria.

The Heroes (2011) a lui Joe Abercrombie nu este o carte! Mai degrabă este un scenariu pentru un film de acțiune. Unul care ar plesni de prea multă violență și extrem de mult sânge (și multe alte articole de măcelărie), umplut până la refuz de protagoniști excelent creionați, de gândurile lor cele mai ascunse, sau de dialogurile interioare memorabile, personaje bântuite și motivate de alegeri (proprii sau ale altora) care-i mână pe toți spre panta unui nume de legendă.

Și data aceasta ne aflăm tot în universul seriei ”The First Law”, pe meleagurile Nordului, acolo unde două armate se pregătesc să lupte pentru controlul unui deal încoronat de un complex megalitic, ce poartă numele ”The Heroes”. Astfel, sensul titlului este dublu, căci poate fi interpretat și ca o indicație geografică a locului unde se va purta o sângeroasă bătălie care va dura trei zile. În stilul lui Abercromie, grămada de personaje prin ochii cărora vom participa la aceste lupte este extrem de eterogenă, de la prinți dezmoșteniți de coroana Nordului, la copilandri în căutare de faimă și căpitani bătrâni sătui de ea, de la ofițeri ai Uniunii căzuți în dizgrație, la soțiile foarte ambițioase ale acestora.

Absorbiți în mijlocul acestor personaje, ne trezim pe câmpul de bătălie, în locuri unde moartea nu este niciodată prea departe, poate chiar la un pas în spatele nostru. De exemplu, câteva scene foarte bine scrise de Abercrombie ne ”transportă” în pielea unui soldat care moare, apoi în cea a celui care tocmai l-a ucis, apoi în cea a războinicului care îl omoară pe ucigaș și tot așa mai departe… ca un tablou repetitiv, sângeros, crud și foarte cinic al războiului. Dar talentul de a crea personaje foarte credibile îl ajută pe Abercrombie să facă din descrierea masacrului un fel de carusel al morții, care ne atrage într-un parc de distracții sumbru (dar nu și foarte trist, căci înfruntarea cu moartea poate avea și doza ei de umor) unde descoperim adevărata natură umană… cu bune și rele. Mai ales rele!

V-aș mai scrie, dar kyodnb a făcut-o mai devreme (și mai pe larg) în CititorSF, astfel că vă-ndrept pașii și pe acolo. Vă mai spun doar că titlul îndemnului meu se trage de la o replică drăguță din carte, care suna cam așa: ”I used to think you were a decent man, but I see now I was mistaken. You're a hero.”

Ca o concluzie, eu le-aș oferi ”Eroilor” aproape 5 steluțe (n-are cum să ia punctaj maxim fără Glokta!), căci Abercrombie scrie bine. Îl recomand cu multă încredere. Eu l-am consumat și foarte rapid, cu doze mari de Rob Dougan în căști. Ceea ce vă doresc și vouă.