luni, 7 mai 2012

Încleștare




Era furios şi obosise deja. Deh, prea puţină mişcare şi prea mult alcool. Însă nu era pregătit să cedeze, căci toată lumea ştia cât de încăpăţânat putea să fie! Trebuia să mai încerce încă o dată. Simţea că ar putea să învingă!  Se aruncă în mijlocul lor urlând, cu inima bătându-i nebuneşte, sfâşiindu-le pe rând, unul după altul. Cu ochii plini de lacrimi şi un zâmbet strâmb, cu mâinile mânjite de sânge, dar victorios, acum se simţea mai puternic, mai bărbat. Devenise ucigaşul visurilor sale! 

8 comentarii:

  1. Bine te-am regăsit, Bogdan, m-am abonat la blogul tău de ceva vreme şi uite că a sosit un mesaj precum că ai postat. Şi m-am bucurat, ştiu că ai timpul drămuit la maximum.
    Am recitit cu plăcere PA-ul, l-am citit cu plăcere şi atunci când l-ai postat pe Amprente. A deveni ucigaşul propriilor vise este, cred, cel mai simplu. Şi, totodată, atât de trist...
    Gânduri bune pentru voi!

    RăspundețiȘtergere
  2. bine ai venit, Cristian. ai dreptate, din păcate nu prea stăm bine cu timpul... sunt atât de multe lucruri de făcut și atât de puțină vreme. dar trebuie să jonglăm cu toate, dacă vrem să ducem spectacolul mai departe, vorba celor de la Queen :)
    știu că l-ai citit și pe Amprente, dar întrucât în ultima vreme am cam neglijat blogul, am decis să aduc și aici unele proze scurte din cenaclu.
    și da, e simplu să-ți ucizi visele! poate ajunge doar și simpla scuză că nu-ți mai ajunge timpul pentru ele :) sau poate doar și faptul de a nu mai privi în direcția lor, de a le ignora și a le face să moară puțin câte puțin... de unde și alegerea Menuetului Orbilor a lui Boccherini.
    mulțumesc frumos, Cristian. o zi frumoasă, dragilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. le-a făcut fărâme... shattered dreams that is...

    RăspundețiȘtergere
  4. haha precisely! smack-dab in the middle of them! :P
    mulțam de vizită, mate. oricum, eu știu sigur că mai sunt și din aceia care reușesc să se împace și să conviețuiască pașnic - împlinindu-le pe rând - fără să se ia la bătaie (prea des) cu ele.

    o zi faină, Clau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cât mă bucur să mai citesc un PA. De mult nu am mai citit unul. :)
    Data viitoare poate va crea vise în care să creadă mai mult sau măcar să poată fi realizabile, altfel tot va da cu ele de pământ. :) Foarte fain PA-ul. Aştept să recidivezi. În PA-uri desigur. :P

    O seară cât mai frumoasă, Bogdan!

    RăspundețiȘtergere
  6. mulțumesc mult, Carmen. PA-uri am mai scris, dar n-am mai apucat să le postez pe aici. vor mai urma - deci - și altele... dar să văd cum voi sta cu timpul.
    o seară frumoasă și ție.

    RăspundețiȘtergere
  7. nu putini sunt cei care isi ucid visurile sau cel putin contribuie la asta prin faptul(neimportant la prima vedere)ca raman spectatori...spectatori la spectacolul unde se joaca propria lor viata...:)

    RăspundețiȘtergere
  8. așa este, Loredana. nici spectator neimplicat în propria viață nu e bine... poate unii se vor trezi la unele șocuri, dar nu trebuie să ne facem prea multe iluzii. îți mulțumesc pentru vizită și comentariu.

    RăspundețiȘtergere