sâmbătă, 2 martie 2013

Peste Red Country cade cerul… sau un alt Abercrombie cu scântei






La așa titlu ce altă muzică de intro s-ar potrivi? Da, știu, știu… mă veți întreba ce are ce Skyfall-ul lui Adele din 007 cu Red Country-ul lui Abercombrie? Păi are, sau cel puțin așa mi se pare mie de când m-am apucat să scriu despre ultima carte a lui Joe Abercrombie. Ca să trag spuza pe turta mea, v-aș spune de exemplu că multe dintre, deja clasicele, personaje abercrombiene din universul First Law au dovedit, aceleași rezistență și spirit încăpățânat care au caracterizat acțiunile celor mai buni agenți 007 (pentru mai mult efect dramatic, aici se poate se poate citi ”double o seven”) în cei 50 de ani filme cu James Bond, pe care îi sărbătorește piesa lui Adele.

Un alt motiv ar fi și acela că unele dintre personajele cărților par să facă o pasiune pentru căderile spectaculoase în râpe și râuri, dar și să împărtășească hobby-ul ultimului James Bond:
”James Bond: Everyone needs a hobby...”
”Raoul Silva: So what's yours?”
”James Bond: Resurrection.”

OK, hai că nu vă spun mai multe, chiar dacă mi-e teamă că am comis-o deja. :)


Nu știu dacă v-am convins la partea cu soundtrack-ul, însă nici nu prea contează, căci indiferent de ce fundal muzical veți alege pentru citit, scufundarea în lumea poveștilor lui Abercrombie va fi completă și extrem de plină de satisfacții, cam ca în cazul degustării unui LSD atent pregătit de Walter Bishop (din Fringe).

Ce mai atâtea vorbe… cartea aceasta este un adevărat cocktail de senzații contradictorii și răsturnări de situații. Shaken, not stirred! Abercrombie este unul dintre scriitorii mei preferați de fantasy, situat undeva destul de sus, pe o poziție fruntașă. Și el se menține acolo, cam de când l-am întâlnit prima oară (cu The Blade Itself), datorită ușurinței cu care reușește (aproape) întotdeauna să te introducă într-un univers generos mobilat cu personaje credibile și destine memorabile. Cred că v-am mai spus faptul că ador rețeta după care își ”coace” personajele, amestecând binele și răul atât de mult în sufletul acestora, încât tu ca cititor nu-ți mai amintești dacă-ți place personajul acela pentru că era un băiat rău cu intenții bune, sau unul care pornise la drum pozitiv și pe care îl găsim apoi aruncat de viață tocmai în partea ei cea mai întunecată… Aici seamănă mult cu moșul Martin (George R.R.) și cred că tocmai o astfel se comparație mă și mânase inițial să pun mâna pe prima carte din seria The First Law.

În cel mai pur stil abercrombian, Red Country începe într-un mod la fel de sângeros ca și celelalte volume sau stand alone-uri din universul F.L., aruncându-ne într-o situație limită unde – prin trăirile și sentimentele extreme ale personajelor – putem începe să cunoaștem mai bine protagoniștii aventurii pe cale să înceapă. Aici simt nevoia să pun un mic aviz cititorului care va trece pragul acestei cărți: este adevărat că personajele principale ale poveștii sunt Shy, Lamb și Temple, dar, în ciuda numelor lor, nimic nu este ceea ce pare a fi, așa că – vorba lui Shy – nu vă bazați pe faptul că acestea ar fi și descrieri ale personajelor… căci nu sunt. Shy și tatăl ei vitreg, Lamb sunt nevoiți să înceapă o urmărire a unui grup de bandiți, spre a elibera doi copii răpiți de aceștia, în vreme ce în alt fir narativ, Temple, un avocat/notar al unei companii de mercenari începe să aibă dubii că își mai dorește să rămână alături de banda aceea de tâlhari și criminali.

Of, câte v-aș mai spune, nu doar despre firul narativ, atmosfera de western în care ne afundăm tot mai mult, dar și despre personajele cu care ne înconjoară autorul chiar de la început. Unele sunt noi și foarte savuroase, tipuri cu care te poți împrieteni rapid, în vreme ce altele sunt cunoștințe mai vechi, căci ne întâlnim aici și cu eroi din celelalte cărți, care ajung din varii motive să străbată, alături de noi, tărâmul inospitalier al Frontierei. Fără a risca totuși (prea mult), v-aș spune că trupa mercenarilor este condusă de nimeni altul decât Nicomo Cosca, bătrânul condotier bețivan care organizase apărarea orașului Dagoska în ”Before They are Hanged”, sau care o ajutase pe Monza Murcatto în ”Best Served Cold”. Tot din trupa asasinilor lui Murcatto îl veți recunoaște și pe Friendly, un criminal obsedat de numere, devenit acum locotenentul companiei lui Cosca, ajunsă să lucreze, prin contract, cu Inchiziția. Tot aici, printre paginile ”tărâmului roșu”, îl putem reîntâlni și pe Caul Shivers, venit tocmai din Nordul pacificat, un războinic fără război, care pare să fie în căutarea unei răfuieli care să-i aducă împăcarea (tipic pentru Abercrombie, aș zice). Apropo de Nord, avem până și doi boi botezați Calder și Scale…

Mă opresc aici, pentru a nu vă strica plăcerea lecturii sau surprizele pe care Abercrombie le-a plasat cu abilitate la multe dintre cotiturile potecilor care străbat acest târâm al făgăduinței lovit de febra aurului și populat cu Stafii de toate felurile… Vă invit acum să urmăriți un interviu interesant cu autorul, realizat de cei de la Sword and Laser. Calitatea conexiunii via Skype dintre autor și emisiune nu-i prea bună, dar mini ghidul prin opera lui este chiar amuzant.

2 comentarii:

  1. Buna, imi place foarte mult blogul tau si vreau sa stiu daca te intereseaza sa facem schimb de linkuri: www.ditoate.com .Eu te-am adaugat deja , si astept raspunsul tau. Multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere