joi, 14 aprilie 2011

melodie pentru doi

un filmuleț făcut bine, având și o idee interesantă, pe care l-am găsit la skandalouz și l-am preluat și eu.



Tune for Two (2011) from alfa primo on Vimeo.
Publicat de bogdan la 21:29
Etichete: ,

6 comentarii:

  1. Gabriela Elena15 aprilie 2011 la 00:16

    Pentru 2:41 minute, cat a durat vizionarea lui, filmuletul a oferit atat o incarcatura emotionala incredibila cat si o tensiune pe masura.
    Mi-a parut rau ca dramaticul convertit in umor, si inca unul muzical, nu a continuat spre un happy end ci a revenit pe fagasul destinat: violenta, care duce la moarte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristian Lisandru15 aprilie 2011 la 13:52

    Emoţionat, într-adevăr. Într-un timp extrem de limitat. Dar, înainte de toate, trecusem pentru a vă dori un final de săptămână cât mai bun, Bogdan... Gândurile noastre bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. bogdan15 aprilie 2011 la 16:22

    Gabriela Elena, și mie mi-a plăcut tensiunea aproape palpabilă. oricum, noi toți ne asumăm viața în momentul nașterii, iar ceea ce putem încerca să controlăm este doar pachetul a ceea ce lăsăm în urmă și poate nici pe acela întotdeauna. mie mi-a plăcut ideea, care parcă ne îndeamnă să ne decupăm niște momente numai ale noastre, din lungul șir al pașilor către groapă. șir pe care ni-l dorim cât mai lung și gropă pe care sperăm să n-o vedem săpată chiar în fața noastră de killerul de serviciu :)

    RăspundețiȘtergere
  4. bogdan15 aprilie 2011 la 16:23

    Cristian, tocmai de aceea mi-a plăcut, căci are o construcție extrem de concentrată, la fel ca proza noastră arhiscurtă :) un weekend excelent și vouă, dragilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Victor18 aprilie 2011 la 14:05

    Exact la asta m-a dus cu gândul. La un PA în imagini şi sunet. Deşi cred că este cel mai macabru filmuleţ pe care l-am văzut până acum la tine, nivelul emoţional e demn de dramele ce-şi sfâşie jugularele una alteia pentru Oscar. Cinste scenaristului. Şi actorului din rolul sicarului, a cărui interpretare mie mi-a plăcut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. bogdan18 aprilie 2011 la 16:02

    într-adevăr, Victor, cred că este cel mai dur filmuleț postat aici, iar duritatea lui vine chiar din bagajul emoțional extrem de greu. ai dreptate când spui că este un scurt metraj foarte bine gândit, bine filmat și jucat. merită atenție și de aceea l-am și preluat aici. asta ca să nu mai tot promovăm ideea atât de dragă cinematografiei românești, că nu se pot face lucruri faine cu bugete mici. de exemplu, aici a contat foarte mult ideea și... dialogul :)

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)