marți, 15 martie 2011

vânătoarea - 7























Foto: Alex Mazilu

din păcate, nu cred că am reușit să fac o corectură perfectă. am citit-o de câteva ori, dar nu ma reușesc să sesizez greșelile. probabil că mi-au scăpat destul de multe, dar la ora asta slabe speranțe să le mai găsesc. așa încât, dacă le vedeți, dați-mi un semn să le remediez. atât pe cele de formă, cât și pe cele de fond :)

--------------------------------------
Faimoasă pentru rapiditatea ei, Bizonul Albastru era o navă pe care Stăpânul o folosea și la transportul de mărfuri, pe diferite rute comerciale ale Imperiului. Asta se întâmpla ori de câte ori nu era trimisă în apele înghețate ale Mării de Foc, în expedițiile pentru vânarea balenelor de ulei. Astfel preschimbat din vânător în negustor, Urs a putut să vadă aproape toate porturile mai mari de pe coastele Waaldirului, de la Portus Morra din Nord, până la orașele de pe Coasta de Bronz și strâmtoarea Colții Fiarei din Sud. Pe galera Stăpânului, împreună cu întreg echipajul, el a navigat și în Marea de Mijloc și Apele de Răsărit pentru a aduce mătase, sare și fier de calitate bună din Thrasosul Mare, sau sticlă, podoabe din aur și pietre de lună din Thrasosul Mic. A ajuns chiar și departe, în Marea Sudului, pentru a încărca mirodenii, ulei și piei de castor auriu din insulele Pelagusului, iar cu două veri înainte au transportat fildeș de noorwhali din nord și ulei de măsline de Pelagus, tocmai până în porturile Golfului Cald din Marea Soarelui. Acolo au încărcat armuri de bronz și piei de pisică guar, navigând apoi de-a lungul coastelor Continentului Mahay, către strâmtoarea Colților. Pe această rută au văzut și minunata Deltă a Soarelui, un miraj verde și luxuriant contrastând puternic cu piatra roșiatică de pe țărmurile golașe ale Mahayului. Chiar acolo, în imensa deltă a Fluviului Roșu, strămoșii Stăpânilor au clădit Sacrul Oraș al Străbunilor, capitala imperiului și cel mai mare oraș al lumii. Se spunea că acolo locuiau mai mulți oameni decât în toate orașele din Waaldir puse laolaltă. Urs mai știa din poveștile lui Oppa că acolo puteau fi văzute Templul și piramida lui Thaka Cuceritorul. Se spunea că piramida templului era înaltă ca un munte ce se ridică până la cer, iar terasele ei erau împodobite cu adevărate parcuri, veșnic verzi. În fața acesteia se ridica imensul Palat Imperial, numit și Palatul celor Șapte Dinastii, despre care se spunea că ar avea toate coridoarele și aleile pavate cu aur, căci Împăratul nu ar fi putut păși altfel pe ele.
Dar ei nu putură să vadă nimic din toate acestea, nici măcar vârful piramidei - templu. Căpitanul le spusese că erau mult prea departe de capitală pentru a vedea chiar și o simplă sclipire a acoperișurilor de aur ale Palatului. Dar ei nu se descurajaseră și întreg răstimpul traversării prin dreptul deltei au stat cu ochii ațintiți către tabloul verde, desfășurat în fața lor.
Cu prilejul aceleiași călătorii, Urs trecuse chiar și printre Colții Fiarei, strâmtoarea care despărțea Mahay de Waaldir. Apele învolburate ale mării curgând printre șiruri ascuțite de stânci îl făcură să înțeleagă de unde i se trăgea fiorosul nume. Dar, pe cât de îngrozitoare i se părea la suprafață, pe atât de perfidă și înșelătoare era și sub oglinda apei. Căci unii colți îi erau bine ascunși sub apele înspumate și multe corăbii care au înfruntat-o au mers la fund din cauza lor, alunecând direct în gâtlejul Fiarei hămesite. Ei trecură de la Răsărit către Apus, după cum îi împingea și curentul, iar Căpitanul le spuse că singurele nave care puteau trece de Colți și de la Apus către Răsărit erau nave ca și a lor, ajutate de multe vâsle și de vânt prielnic din pupa. Și lucrul acesta se putea face doar în anumite perioade ale anului, căci în altele se iscau furtuni pe cer senin, sfărâmându-i pe nefericiții surprinși direct de fălcile ei stâncoase. Astfel că, pentru ruta inversă, pentru majoritatea navelor era mai simplu să descarce în Portul Apusului, la poalele Munților Erall din Waaldir. De acolo, cu carele trase de bivoli, mărfurile erau transportate către Portul Soarelui aflat dincolo de strâmtoare, de unde erau reîncărcate pe alte nave cu care își continuau drumul către Răsărit.
”Lansați vânătorii!”
Șirul gândurilor i se împrăștie ca fumul în vânt, în timp ce emoția dinaintea vânătorii își făcu simțită prezența în tremurul imperceptibil al mușchilor pe sub hainele groase de blană. Fiind coborâți deja la apă, comanda căpitanului îi veni de sus, de la bordul galerei, în timp ce vâslașii se opintiră, făcând ca barca lui Urs să prindă viteză în direcția cirezii de lăncieri.

(va urma)
--------------------------------------



--------------------------------------
Recomandări: vania (aluzii), teo negura (trafic cu hituri - 59), injineru (ce mă face fericit... ), victor (planeta roz), cristian lisandru (ultimul tabou - 2)

9 comentarii:

  1. Bună ziua, Bogdan, am sosit la întâlnirea cu Oppa, cu Urs şi cu celelalte personaje ale textului tău fantasy. O zi frumoasă, numai bună pentru o astfel de lectură. N-am să mă refer la partea politică a zilei, fiindcă asta îţi taie tot cheful. Aşa că voi face abstracţie de asta...
    Aici:
    "Transformat, împreună cu ceilalți sclavi în echipaj de navă pentru comerț" (am înţeles ideea pe care ai dorit să o transmiţi, însă cred că ai putea reformula, pentru o a avea o haină literară mai frumoasă; poate reuşeşti).

    Remarc un pasaj deosebit:
    "Cu acel echipaj a navigat și în Marea de Mijloc și Apele de Răsărit pentru a aduce mătase, sare și fier de calitate bună din Thrasosul Mare, sau sticlă , podoabe din aur și pietre de lună din Thrasosul Mic. A ajuns chiar și departe, în Marea Sudului, pentru a încărca mirodenii, ulei și piei de castor auriu din insulele Pelagusului, iar cu două veri înainte au transportat fildeș de noorwhali din nord și ulei de măsline de Pelagus, tocmai până în porturile Golfului Cald din Marea Soarelui. Acolo au încărcat armuri de bronz și piei de pisică guar, navigând apoi de-a lungul coastelor Continentului Mahay, către strâmtoarea Colților."
    Da, Bogdan, frumos ai descris pe unde au fost şi tot ceea ce au făcut. O savoare deosebită. Ţi se face dor de expediţie, ca în adolescenţă.

    Aştept cu mare interes momentul în care va începe vânătoarea. Eu îmi permit să spun că acest episod pe care l-am citit este unul din cele mai bune de până acum.

    Felicitări, Bogdan! Gânduri bune şi la bună recitire!

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase detalii ai expus aici, o descriere amănunţită a traseului şi a împrejurimilor.
    acum, că tot m-ai provocat să-ţi caut greşeli am găsit doar una 'Thrasosul Mare, sau sticlă ,' e un spaţiu între sticlă şi virgulă:))
    Aştept şi eu să înceapă vânătoarea:D

    RăspundețiȘtergere
  3. PS felicitări pentru câştigarea primei etape:D ştiu că votul meu a făcut diferenţa:)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos text, Bogdan, scrii bine si apreciez mult asta. Eu nu reusesc nicicum sa ma inham la PA-uri, nu ma prind, dar le citesc, cand timpul imi permnite, cu placere. Cred ca asta nu e chiar un PA, dar mna... :)
    Super melodie ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristian, ai dreptate. nici eu nu vreau să vorbesc zilele acestea despre politică, întrucât am ajuns la concluzia că-i mai bine să mă raportez la țara mea doar prin prisma familiei și a oamenilor din jurul meu. aceea este țara pe care mi-o doresc, nu cea pe care o văd zilnic distrusă de cei care au ajuns să o conducă.

    ca de fiecare dată, dă-mi voie să-ți mulțumesc foarte mult pentru observații. aveai dreptate, tonul nu era deloc potrivit și parcă nu suna bine cu restul textului. așa că l-am schimbat, păstrând totuși ideea inițială.

    mă bucur că ți-a lăsat ideea de explorare. nu știu dacă este chiar una din părțile cele mai bine scrise ale acestei serii, dar cu siguranță a fost foarte migălos de încropit. spun asta întrucât trebuiau ”legate” împreună o grămadă de informații ce nu aveau inițial nici o bază pentru a exista. adică a trebuit să schițez o geografie, un fel de ecosistem, o istorie, o economie, niște rute comerciale etc. oricum, este un tablou de care probabil voi mai avea nevoie :)

    mulțumesc și la bună recitire, vorba ta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Alex, mulțumesc pentru aprecieri și pentru votul de la AutoPArtret. am făcut și modificarea cu spațiul acela de lângă virgulă... ți-am spus eu că nu mai vedeam greșelile.
    cât privește vânătoarea, stai liniștit că următorul episod îi va fi în sfârșit dedicat... ți-am promis râuri de sânge și așa va fi. sper doar să-ți placă, chiar dacă nu sunt scene cu capete tăiate ce se rostogolesc pe punte (de data asta :P)

    RăspundețiȘtergere
  7. bogdan atâta timp cât este un pic de acţiune mai tumultoasă e ok:) încep să cred că Urs în sinea lui de fapt este un delicat:))) trebuie să-şi arate nervul de oţel neapărat

    RăspundețiȘtergere
  8. Teo, mulțumesc pentru cuvintele de laudă. nu știu dacă le merit... încă, dar mă strădui. după cum vezi, sunt optimist în privința scrisului :)

    melodia face parte din soundtrack-ul unui film mai vechi, dar care-mi place foarte mult: ”The Mission” cu Robert De Niro și Jeremy Irons. descrierea tărâmurilor exotice din acel film se potrivea oarecum cu periplul imaginar pe care-l fac și eu. mă bucur că ți-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  9. Plăcerea este de partea mea, Bogdan, de fiecare dată. Gânduri bune şi spor la scris, povestirea ta prinde bine de tot şi sunt convins că este citită cu mare plăcere de cititori fideli...

    O seară bună să aveţi!

    RăspundețiȘtergere