in compania unui prieten necunoscut,
voi vrea sa-mi scriu urmatoarea halca de cuvinte,
cu spuma “intaratoare” de adverb de casa mare
si cu putina sare in bucate - pe stil vechi - varsata pe buza halbei.
ce minunatii din alte ceasuri de lume!
------
Fa-te munte si eu voi fi cremene, stanca, piatra.
Fa-te minereu si apa voi fi, sa te spele de pamant.
Fa-te foc si trunchi iti voi fi drept ofranda.
Fa-te aer iar eu voi fi - cum stii - doar simplul cuvant!
------
prima data cand am deschis cartea Cuvantul a sarit afara!
topaia de zor in jurul meu incercand sa ma convinga sa-l pun la locul lui,
cel pe care si-l dorea cu adevarat.
neavand vreo minte luminata prin preajma sa ma sfatuiasca,
l-am luat binisor si l-am bagat la loc sigur si “de tot mirazul”...
chiar in vocabularul meu!
si atunci cand ceilalti vor recunoaste ceea ce am facut vor striga: “noi stim!”
dar Cuvantul va fi deja dus mai departe.
------
picatura de roua prinsa intr-o panza de paianjen (“itsy bitsy spider!”) care sta sa atinga starea de supernova cu stralucirea oglindita a soarelui strapungand un alt adapost al mintii imaculate de atata cuvant.
------
DEBUSSY - Clair De Lune
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
.jpg)
Bine te-am regăsit, Bogdan, la ore mari, prilej pentru o stare de spirit deosebită. Prima strofă (sau prima parte, nu îmi este foarte clar dacă avem de-a face cu un tot literar sau cu fragmente aduse aici pentru a sta împreună) are atâta viaţă în ea încât nu aveam cum să nu o remarc. Şi mi-ai trezit amintiri deosebite atunci când am citit despre sarea de pe buza halbei. Pe stil vechi, ai mare dreptate. Halca de cuvinte - motaforă dură, de impact, din punctul meu de vedere.
RăspundețiȘtergereGânduri bune şi la bună recitire...
Bine te-am gasit! O sa revin pe-aici, dupa anul nou, parol :)
RăspundețiȘtergeredraga Cristian, multumesc frumos. stii cat apreciez micile imbolduri din partea-ti :)
RăspundețiȘtergerepostarea asta este un fel de mic Frankenstein... de fapt sunt insemnari facute in locuri si stari diferite, ca un fel de idei incipiente pe care - luat cu altceva - n-am mai apucat sa le dezvolt. dar fiindca plangeau de singuratate in caietul meu, m-am gandit sa le scot la aer, sa mai respire, ca poate le vad in alta lumina si ma tenteaza sa le dau o continuare.
buna Teo. ma bucur ca ai trecut pe aici. te astept la buna revedere dupa anul nou. vom povesti atunci mai pe-ndelete.
RăspundețiȘtergere