un crampei de gand care avea o dilema... nu stia daca titlul lui trebuia sa fie "pustiu" sau "graba timpului"
------------
pustiu si ziduri grele de piatra,
talpi goale alunecand pe lespezi,
scrasnet si nisipul omniprezent.
timp nu exista decat in mintea nostra
bolnava de inlantuiri voite.
o bataie slaba in poarta si
un geamat de ajutor...
lumina
si florile jucand in umbre si culori.
fastul coboara peste strazi,
cantec
si o fanfara marsaluind,
oameni aclamand pana la epuizare.
apa
in havuzuri clipocind, cantand bogatia.
fumul.
pe strazile orasului impletindu-se intr-un labirint
de ziduri colorate ametitor pentru simturi.
parfum de mirodenii.
oamenii
si iubirea lor se canta,
copiii ascunzandu-se în rochii, chicotind vesel.
parfumuri pierdute in culori si chiote.
drumetul fortand o poarta,
orasul parasit primindu-l cu fior si tacere.
acum e intuneric unde era lumina,
si cresc buruieni in locul copiilor,
si se aud hienele pe strazile oamenilor.
doar culorile zidurilor par sa fie aceleasi.
Rob Dougan- Speed me towards death
Asculta mai multe audio diverse
Crăciun cu muzică
Acum o zi
mi-ai amintit un vis mai vechi, cosmar chiar...se facea ca nu mai aparea soarele si trebuia sa traiesc in intuneric...
RăspundețiȘtergereEu i-as pune "Pustiu",totusi
orașul părăsit... dar ce s-a întâmplat cu „viețuitorii”? unde-s? și drumețul ăla... s-a întors, e unul dintre ei? e unul din copiii în locul cărora cresc acum buruieni? cresc cumva prin asfalt? că parcă începe să semene cu ceva... ce moare în jur...
RăspundețiȘtergeremai degraba cosmar caci fara lumina nu prea mai raman multe bucurii... cred ca oamenii n-au fost facuti pentru intuneric si o simtim in toata fibra noastra. iar cu asemena frici in san nici nu ma mir de sangeroasele sacrificii ale aztecilor pentru a convinge soarele sa se intoarca pe cer.
RăspundețiȘtergereclau, buruienile din asfalt parca imi aduc aminte de niste fotografii facute de cineva cunoscut... iar abandonul si pustiirea sunt si alea parte din fibra unor popoare... mongolii de exemplu pustiiau pe unde treceau... in vreme ce altii resusesc sa abandoneze si locurile unde traiesc zi de zi.
RăspundețiȘtergere