despre ambitus si metehne imperiale

va spun de la inceput ca imperiul din titlul este in primul rand Imperiul nostru Roman. Zic al nostru caci noi suntem acea insula e latinitate intr-o mare slava, nu-i asa?

oricum astazi este vorba de ambitie... o trasatura latina pe care noi romanii am mai altoit-o de-a lungul secolelor cu multe alte practici cumane, vizigote, bizantine, otomane etc.

In afara faptului ca ambitia poate sa tina de caracterul si aspiratiile unei persoane, etimologic ea provine in primul rand dintr-o radacina latina a cuvantului "ambitus".

in Roma antica "ambitus" era o acuza foarte grava de coruptie politica facuta celor care incercau sa castige favoruri electorale prin daruri, mita, intimidare "sau oricare alta activitate caracterizata de excese imorale". Spun ca era o acuzatie foarte grava caci putea fi vazuta uneori ca act de tradare fiind astfel pasibila a fi pedepsita chiar si cu moartea! Diferitele legi romane prevedeau in general pedepse cum ar fi amenda, excluderea din Senat, exilul pentru o perioada de zece ani dar si interzicerea pe viata de a mai ocupa functii publice!

Foarte interesant poate fi pentru noi faptul ca romanii ii considerau principalii vinovati pe cei care doreau sa ofere aceste daruri si nu atat pe cei care le primeau. Astfel de blamat erau in principal cei manati de un scop ascuns si imoral sau de dorinta de a castiga cu orice pret. Ideea ca cel care dadea mita putea sa-si construiasca din timp un sistem bine pus la punct de inselare a opiniei publice a facut ca una din legi sa prevada faptul ca persoanele care doreau sa candideze la o functie publica sa nu mai fi facut nici o sponsorizare de jocuri si spectacole in ultimii doi ani inainte de alegeri! Adica sa nu ingrase porcul in ajun. Trebuiau deci sa castige bazandu-se doar pe onoarea acumulata cu truda in serviciul societatii precum si pe cinstea lor si a familiei din care faceau parte fara sa poata miza pe luminile scenei sau pe promisiunile de ultim moment.

In decursul lungii istorii a Imperiului Roman se pare ca au existat si propuneri foarte interesante de a modifica legile pentru a include si pedepse destinate celor care primeau mita dar principiul care stabilea ca doar cel care plateste ar trebui pedepsit a avut pana la urma castig de cauza.

Oricum, dupa caderea Imperiului Roman si etnogeneza despre care am invatat la scoala se pare ca pe noi nu ne-a mai impiedicat nimic sa preluam ambitia latina si sa o asezonam cu alte mirodenii imperiale. Adica sa-i adaugam ceva pofta bizantina de glorie, nitica ravna turco / otomana de parvenire si imbogatire rapida si sa o transformam intr-un fel national servit tuturor pe post de aperitiv. Basca ca de la otomani am invatat ca peschesul se cere sau chiar se impune si nu se asteapta. Dupa cum au vazut si cei de la AC/CD.

Dar intorcandu-ma la ambitiosii nostri - in speta la politicienii romani care promit cu multa dezinvoltura inainte de alegeri - nu pot sa nu ma intreb cum ar arata scena politicii noastre daca s-ar aplica unele legi ale Romei Antice, exilandu-i pe unii, excluzandu-i pe viata din politica pe altii. Si apoi mai este un lucru care frapeaza. Larghetea de mana in promisiuni si in daruri dadeau bine unui la scara imperiala, cand oficiile si functiile obtinute erau transnationale si transcontinentale... Dar la dimensiunea noastra de provincie europeana parca ar trebui schimbate proportiile, caci la noi se promite la nivel imperial, viata se plateste la acelasi nivel, dar de trait, ca nivel efectiv suntem la scara provinciala.

Si nu ma intrebati acum ce pedepse ar trebui sa primeasca cei care au acceptat mita lor electorala sau promisiunile desantate. Astia isi primesc pedeapsa in fiecare zi avand in fruntea lor toata sleahta de mitomani ambitiosi carora le-au acordat votul... Iar bataia nu trebuie sa fie data musai cu bata ca sa fie crunta :P



Asculta mai multe audio Muzica