Postări
Comentarii
AVERTISMENT --
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
.jpg)
"A plouat patru ani, unsprezece luni şi două zile. Au fost perioade în care picura numai, şi toată lumea îşi îmbrăca hainele de sărbătoare şi lua un aer de convalescenţă pentru a sărbători înseninarea, însă foarte curând se obişnuiră să nu mai vadă în aceste pauze decât semnele unei nemiloase recrudescenţe."( G. Garcia Marquez-Un veac de singuratate)
RăspundețiȘtergereVremuri de cod galben sau vremuri de drapel galben ( ca doar si vremurile holerei erau tot vremuri de criza )important e ca zambim retraind copilaria sub o forma care nu ne era accesibila candva, plus inelgalabilul feeling pe care ni-l oferim cu o imensa uimire si bucurie...acela al parintelui-copil sau a copilului din noi in jocul cu propriul copil...
ieri am descoperit o poveste noua, de care nu stiam, iar fiu-meu preocupat de "lacunele" mele mi-a zis: :" ti-o pot imprumuta daca esti interesata" :-)
tare faza cu "asigurarile contra situatiilor neprevazute" :-) nu sunt eu fan asigurari dar astea fac toti banii (LOL)
apropos de "veacul de singuratate" sau de povestea imprumutata a celui mic, sa stii ca universul cartii este cel in care ma refugiez tot mai des in fata vremii si a vremurilor care ma deranjeaza...
RăspundețiȘtergeredaa...hai sa-ti spun repede o poveste care mi-a venit acum in minte legat de universul bibliotecii si nemarginirea lui...
RăspundețiȘtergerecand eram mica aveam o vecina vis a vis...deosebita, frumoasa, titrata. viata si cariera ei o tineau mai mereu printre carti, iar biblioteca si salonul cu pian ma fascinau ori de cate ori o vizitam. mai schimbam trufandale de sarbatori, carti , reviste si ne ofeream cate un motiv de a zambi de la fereastra.
cea mai originala colinda pe care am primit-o vreodata a fost de la ea... intr-un an cand Craciunul ei a fost atat de ploios incat si l-a petrecut in biblioteca, colindandu-si la pian, prin telefon, prietenii dragi, prietenii cu care isi impartea micul ei univers si in zilele mai insorite. Si l-a impartit cu atata sinceritate, incat pastrez si acum o parte din el. M-a invatat sa iubesc ploile la fel ca si razele de soare, pentru ca fara firescul inevitabilei lor impletiri n-ar fi viata, n-ar fi verde..
jadde, te inteleg perfect, caci cam asa o profesoara aveam si eu in cercul prietenilor de familie doar ca facea parte dintr-o alta generatie, mai apropiata ca varsta de bunicii mei, decat de parinti. modul ei si al sotului ei de a trai, de a analiza si de a gusta viata si-au pus amprenta asupra mea pe cat si-a pus-o si educatia parinteasca. Sunt norocosi cei care pe langa parinti au avut norocul de a gasi in viata si un mentor sau un maestru care sa slefuiasca sau sa intregeasca procesul educational si cultural prin care fiecare din noi ar trebui sa-l treaca.
RăspundețiȘtergere