duminică, 25 octombrie 2009

Sa votam pentru o Romanie monoparentala!

Imi incep postarile in blog-ul refacut pornind de la ceea ce se intampla zilele aceastea pe meleagurile noastre. Iar daca privesc in juru-mi, observ ca suntem indemnati la tot pasul:

- Sa votam pentru un parlament mai mic!
- Sa votam pentru mai putine camere!
- Sa lasam mai multe mere pentru popor, caci altfel prea multi parlamentari risca sa ne lase fara mere (de vazut unul din clipurile de campanie, aici)!
- Sa facem din Parlament un loc in care legile sa treaca ca pe roate, fara prea multe discutii si poticneli! (de vazut un alt clip, aici)!

Doar ca aceasta reforma a numarului unu si a legilor facute “ca pe roate” imi aduce aminte de epoca in care Presedintele era ales in unanimitate iar in Congresele PCR se numarau minutele de vot si orele de aplauze. Aceasta era Legea unica a unui stat care descoperise secretul pentru a uniformiza opiniile si a grabi ritmul maretelor realizari. Un popor, o voce, un lider. Seamana cu o alta ideologie - Ein Volk, ein Reich, ein Führer – diferita in esenta dar la fel de totalitara. Si daca tot am ajuns pana aici permiteti-mi o simpla divagatie pe tema data. Daca dialogul intre camerele parlamentului ni se pare lipsit de sens si simpla pierdere de vreme, de ce nu legiferam sau impunem si familia parintelui unic sau monoparentala? Caci si familia este creata din doua fiinte care au rol complementar, atat din punct de vedere biologic cat si educativ in plasmuirea noilor fiinte umane, aflate la inceput de drum. Iar cele doua jumatati nu sunt de cele mai multe ori de acord asupra multor lucruri, astfel ca o buna convietuire poate fi atinsa doar prin dialog continuu si compromisuri reciproce a celor doua parti. Dar care consuma timp si impovareaza sistemul, de vreme ce un singur parinte ar fi, fara indoiala, mult mai expeditiv in procesul educational si ar putea creste de doua ori mai multe odrasle si cu siguranta ar consuma doar jumatate din rezerva de mere a familiei. Astfel, in timp ce unii se chinuie sa recunoasca casatoriile intre aceleasi sexe, eu zic ca noi am putea chiar sa propunem scoatere in afara legii si a celor “clasice” intre barbati si femei. Ce alta drastica reformare a societatii si sistemului ne trebuie mai mult decat atat?

Oricum, lasand gluma la o parte, cred cu tarie ca Parlamentul, al carui nume vine din fracenzul “parlement” (discutie) are nevoie de doua entitati care sa dialogheze, chiar daca procesul este mai lung si pare inutil. Dar intrucat doar tarile comuniste (si putin totalitare) mai considera a doua camera ca fiind prea elitista si anti-proletara imi pot imagina revenirea Romaniei la idealul unic al unui ideal conducator unic. Ideal pentru unii, nu-i asa? Astfel in tara unde putem avea dor opinii unitare precum si un parlament Unicameral vom putea initia si o reforma a familiei pentru a o dezpovara de un consumator de mere in plus si ineficient si unde vom putea in sfarsit sa ne meritam sloganul brandului de tara: “Romania the land of (the only) choice.” Unde alegerea unica ii va apartine, bineinteles, din nou Tatucului nostru unic.

10 comentarii:

  1. Bine ai revenit, Bogdane! Spor mult, ca treaba e din plin ... :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc mult Dacian,
    asa cum bine spui, treaba este chiar prea multa pentru cata neimplicare avem in jurul nostru... cred ca as vrea sa vad mai multa pasiune si mai mult suflet in activitatile celor de varsta noastra... pe exemplul tau si al lui Cosmin

    deh, cred ca va veni cu timpul, pana atunci hai sa-i mai zgandarim noi din imobilism ca sa-i facem sa gandeasca dar mai ales sa actioneze!

    RăspundețiȘtergere
  3. aah, si un post scriptum ar fi acela ca sunt perfect constient ca ne-ar trebui mai putini parlamentari, doar numarul camerelor ar fi mai bine sa-l lasam neschimbat... parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu gandesc la fel, dar acum e mai important semnalul pe care il dam, deoarece fara referendum am continua sa discutam doar pe bloguri si in dezbaterile societatii civile despre reforma sistemului politic. e f bine ca Basescu a facut acest demers. trebuie sustinut!

    RăspundețiȘtergere
  5. welcome back!!! ca nu mai credeam sa vad ceva nou pe blogul tau... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si acum on topic

    Existenţa a doua camere legislative nu înseamna mai multa democrație. Atât ecclesia ateniană cât şi senatul roman erau corpuri legislative unicamerale. Entitățile care dialoghează în parlament sunt partidele și grupurile parlamentare, nu camerele intre ele. Bicameralismul a plecat de la realitățile feudale și anume de la stările diferite, o cameră superioară pentru aristocrați și una inferioară pentru plebe. Aşa că bicameralismul în sine nu are nimic de a face cu gradul de democraţie dintr-o societate ci mai degrabă cu tradiţia. Argumentul conform căruia sistemul bicameral ar fi un sistem mai echilibrat este la rândul său superficial. Echilibrul trebuie realizat între puteri şi nu în interiorul puterilor. Ceea ce ne duce la esenţă. Adică la discutarea unei noi constituţii. O nouă constituţie, o nouă republică, în care puterile să fie în echilibru, în care poporul suveran să controleze prin alegeri atât puterea executivă şi legislativă, cât şi pe cea judecătorească, participând direct la actul de justiţie prin intermediul curților cu juri în cadrul proceselor penale.
    Trăiască Republica!

    RăspundețiȘtergere
  7. eu cred că dacă aşteptăm legiferări care să ne rezolve toate problemele putem aştepta pe termen indefinit. ar fi mult mai bine să încercăm să ne facem treaba bine acolo unde suntem. am avea drumuri mai bune, asistenţă medicală ok, învăţământ mai performant. nu doar finanţarea şi politicienii sunt de vină că nu merge bine treaba. ar fi ideal ca în politică să ajungă doar cei care au realizat ceva profesional. am avea atunci mai puţini bogdanolteni, cristianboureni şi alte personaje ale căror calităţi îmi scapă, dar ale căror poziţii sunt binecunoscute. poate organizaţiile astea pe care nu mai cred că ideologia le animă - partidele - ar trebui să nu mai aibă atâta putere încât să poată promova oameni din/în toate poziţiile. poate ar fi de-a dreptul ideal ca în poziţii importante de decizie din anumite instituţii / agenţii etc. să poată ajunge doar oameni care au făcut ceva, care au un rost, care au o proprietate, au condus o firmă, nu să parvină prin funcţie iar contribuabilul să-i plătească chiria şi deplasările la / de la serviciu. mda, la datul cu părerea suntem campioni mondiali.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ claudiu

    Adica sa nu schimbăm nimic. Sa ne facem treaba bine şi în tăcere. Hmmm. Da, ar fi ceva, doar ca nu poţi performa într-un sistem prost construit. Oricât de dăruit meseriei ar fi un chirurg, cum să-şi facă treaba bine, într-un sistem prost construit şi prost condus? Cum să aştepţi să ai parte de un tratament meritocratic într-o cleptocraţie?
    Ai dreptate nu are rost să aşteptăm legiferări care să îndrepte toate lucrurile, trebuie să facem să se întâmple aceste schimbări!
    E uşor sa dai lecţii cu un aer puţin arogant, puţin suficient, atunci când eşti plătit greţos de bine lucrând pentru SIF-uri, care nu-s altceva decât o interfaţă a controlului financiar al PSD. Noi ăștialalți, fraieri fără noroc să ne ţinem gura şi să ne facem treaba.
    Mulţumesc, nu!

    RăspundețiȘtergere
  9. baciule, relax!
    eu zic să mai citeşti o dată să vezi dacă într-adevăr cele scrie au aer arogant şi (puţin)suficient. apoi să te gândeşti dacă e important unde sunt angajat şi ce salariu am (nu cred că ai motive de invidie, dar e opţiunea ta).
    în caz că nu am fost destul de explicit în postarea anterioară, mesajul era "fii schimbarea pe care vrei să o vezi".
    cele bune

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Cosmin
    multumesc pentru welcome back :) (imi lipseau diatribele noastre)

    cat priveste observatia ta la democratia ateniana si la republica romana, tin sa iti subliniez ca ambele erau sisteme gandite sa reprezinte o parte infima a populatiei fiind perfecte doar in reprezentarea oamenilor liberi si a aristocratiilor din acele societati. Si apoi sa nu uitam ca una a dat istoriei un Pericle (un mare reformator dar si un foarte istet manipulator al sistemului democratic prin masuri populiste cu nenumarate banchete, festivaluri si proiecte marete LOL) iar Republica romana a pus bazele Imperiului...

    oricum, nici eu nu cred ca bicameralismul ar fi o unitate de masura a democratiei, dar fiecare element care poate aduce un veto sau un moment cu o dezbatere in plus poate fi, in opinia mea, mai greu de manipulat si de controlat. Daca vrei, fiecare camera in plus a corabiei democratiei contribuie in a o tine pe linia de plutire, indiferent cate lovituri ar incasa... parerea mea :)

    "o noua republica, o noua constitutie" suna perfect ca slogan, dar cine va putea fi arbitrul dezechilibrelor sociale si al crizelor
    create din dezbateri? avem noi o figura politica situata dincolo de interese de partid si de clasica capatuila romaneasca? In ce pestera gasim ascetul fara interese de familie si fara ambitii personale?

    RăspundețiȘtergere