Sa votam pentru o Romanie monoparentala!

Imi incep postarile in blog-ul refacut pornind de la ceea ce se intampla zilele aceastea pe meleagurile noastre. Iar daca privesc in juru-mi, observ ca suntem indemnati la tot pasul:

- Sa votam pentru un parlament mai mic!
- Sa votam pentru mai putine camere!
- Sa lasam mai multe mere pentru popor, caci altfel prea multi parlamentari risca sa ne lase fara mere (de vazut unul din clipurile de campanie, aici)!
- Sa facem din Parlament un loc in care legile sa treaca ca pe roate, fara prea multe discutii si poticneli! (de vazut un alt clip, aici)!

Doar ca aceasta reforma a numarului unu si a legilor facute “ca pe roate” imi aduce aminte de epoca in care Presedintele era ales in unanimitate iar in Congresele PCR se numarau minutele de vot si orele de aplauze. Aceasta era Legea unica a unui stat care descoperise secretul pentru a uniformiza opiniile si a grabi ritmul maretelor realizari. Un popor, o voce, un lider. Seamana cu o alta ideologie - Ein Volk, ein Reich, ein Führer – diferita in esenta dar la fel de totalitara. Si daca tot am ajuns pana aici permiteti-mi o simpla divagatie pe tema data. Daca dialogul intre camerele parlamentului ni se pare lipsit de sens si simpla pierdere de vreme, de ce nu legiferam sau impunem si familia parintelui unic sau monoparentala? Caci si familia este creata din doua fiinte care au rol complementar, atat din punct de vedere biologic cat si educativ in plasmuirea noilor fiinte umane, aflate la inceput de drum. Iar cele doua jumatati nu sunt de cele mai multe ori de acord asupra multor lucruri, astfel ca o buna convietuire poate fi atinsa doar prin dialog continuu si compromisuri reciproce a celor doua parti. Dar care consuma timp si impovareaza sistemul, de vreme ce un singur parinte ar fi, fara indoiala, mult mai expeditiv in procesul educational si ar putea creste de doua ori mai multe odrasle si cu siguranta ar consuma doar jumatate din rezerva de mere a familiei. Astfel, in timp ce unii se chinuie sa recunoasca casatoriile intre aceleasi sexe, eu zic ca noi am putea chiar sa propunem scoatere in afara legii si a celor “clasice” intre barbati si femei. Ce alta drastica reformare a societatii si sistemului ne trebuie mai mult decat atat?

Oricum, lasand gluma la o parte, cred cu tarie ca Parlamentul, al carui nume vine din fracenzul “parlement” (discutie) are nevoie de doua entitati care sa dialogheze, chiar daca procesul este mai lung si pare inutil. Dar intrucat doar tarile comuniste (si putin totalitare) mai considera a doua camera ca fiind prea elitista si anti-proletara imi pot imagina revenirea Romaniei la idealul unic al unui ideal conducator unic. Ideal pentru unii, nu-i asa? Astfel in tara unde putem avea dor opinii unitare precum si un parlament Unicameral vom putea initia si o reforma a familiei pentru a o dezpovara de un consumator de mere in plus si ineficient si unde vom putea in sfarsit sa ne meritam sloganul brandului de tara: “Romania the land of (the only) choice.” Unde alegerea unica ii va apartine, bineinteles, din nou Tatucului nostru unic.