marți, 27 septembrie 2011

Copacul cu sindrom

În fața casei în care locuim, viețuiește un copac. Este un brad mare, bătrân și maiestuos. Ne cunoaștem de multă vreme, încă din copilăria mea. A lui trebuie să fie foarte departe, căci pare a fi un bunic al celorlalți copaci de pe stradă. E venerabil, însă nu și foarte înțelept. De fapt, chiar am ajuns să cred că suferă de sindromul Tourette, înjurând cu foc pe toată lumea care se-apropie de el. Altfel, nu-mi explic de ce, periodic, tăbărăsc pe el oameni care-l bat și-i ciuntesc ramurile, lăsându-l tot mai golaș și mai tăcut.
------------------------

și că tot mi-a făcut Vania chef de Mozart...


------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (amazing...), vania (die zauberflote...), teo negura (trafic cu hituri - 85), shayna (lunu-i lin...), cristian lisandru (marea dezolare națională...), pilula lui lisandru (de la pamfilică...)

16 comentarii:

  1. Poate ca-si intinge crengile a ruga, neputand spune "nu ma mai ciuntiti!"...

    RăspundețiȘtergere
  2. dacă strămoșii tăi nu au pus și ei acolo un prun, frate cu românul... e văzut ca un intrus coniferul pe acolo, la șes... trist...

    RăspundețiȘtergere
  3. pai intreba-l ce are pe suflet, poate ii e dor de munte, saracu. Pacat ca oamenii aceia se gandesc sa-l bata, in loc sa-l intrebe de ce e suparat. :) Sa aveti o seara frumoasa, dragii mei.

    ~minunat don giovanni~

    RăspundețiȘtergere
  4. exact acelasi comentariu l-am pus si mai inainte, dar am avut impresia ca am tastat iarasi ceva gresit si nu mai suport sa fac asta. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. bine ai venit, Teo. cred că ai dreptate, tocmai de aceea i-am sărit noi în ajutor...

    RăspundețiȘtergere
  6. haha Clau, zici că nu se integrează în peisajul de la șes și de-aia o tot ia pe coajă (sau scoarță în cazul lui)? poate. oricum a fost salvat pentru încă un an. poate până la toamna viitoare învățăm și noi să-l deghizăm în prun :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, eu zic că și el are pe suflet cam tot ceea ce avem și noi. multe. și poate și oamenii aceia la fel. că altfel nu-mi explic de ce nu se gândesc mai bine înainte de a se apuca de opere de distrugere de genul acesta.

    RăspundețiȘtergere
  8. am rezolvat cu rămășița de comentariu, dragă Maria. acum este OK. o seară minunată și ție.

    RăspundețiȘtergere
  9. Salut şi aici acest PA,Bogdan, aşa cum am făcut şi pe Amprente Literare. Felicitări, un PA excelent. Să aveţi o zi cât mai frumoasă, aşa cum v-o doriţi!

    RăspundețiȘtergere
  10. haha, asta cu 'nu-mi explic de ce nu se gandesc mai bine inainte de a se apuca de opere de distrugere' se leaga perfect si cu evenimentele din viata mea :P

    RăspundețiȘtergere
  11. mulțumesc frumos, Cristian. o zi frumoasă și vouă, dragilor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Maria, știu că-i slabă consolarea aceasta, dar poate ar trebui să ne gândim că totul are un rost, pe undeva. ca în cazul japonezei :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Vania, categoric! de câteva zile sunt numai pe operele lui :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Cine are ochi să vadă, iar sufletul să simtă fiecare ciuntire a ramurilor, să-i înţeleagă tăcerea...

    Seară faină, oameni dragi!

    RăspundețiȘtergere
  15. Geanina, așa este. astăzi suflă vântul printre ramurile lui neatinse de ”bătăuși” și mi se pare mai vorbăreț decât de obicei. lucrul ăsta m-a bucurat și mi-a dat speranță. dar, uneori mi se pare că Mama Natură este mult prea îngăduitoare cu unii dintre noi...

    RăspundețiȘtergere