În fața casei în care locuim, viețuiește un copac. Este un brad mare, bătrân și maiestuos. Ne cunoaștem de multă vreme, încă din copilăria mea. A lui trebuie să fie foarte departe, căci pare a fi un bunic al celorlalți copaci de pe stradă. E venerabil, însă nu și foarte înțelept. De fapt, chiar am ajuns să cred că suferă de sindromul Tourette, înjurând cu foc pe toată lumea care se-apropie de el. Altfel, nu-mi explic de ce, periodic, tăbărăsc pe el oameni care-l bat și-i ciuntesc ramurile, lăsându-l tot mai golaș și mai tăcut.
------------------------
Recomandări: suzimuzi atelier (amazing...), vania (die zauberflote...), teo negura (trafic cu hituri - 85), shayna (lunu-i lin...), cristian lisandru (marea dezolare națională...), pilula lui lisandru (de la pamfilică...)
marți, 27 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poate ca-si intinge crengile a ruga, neputand spune "nu ma mai ciuntiti!"...
RăspundețiȘtergeredacă strămoșii tăi nu au pus și ei acolo un prun, frate cu românul... e văzut ca un intrus coniferul pe acolo, la șes... trist...
RăspundețiȘtergerepai intreba-l ce are pe suflet, poate ii e dor de munte, saracu. Pacat ca oamenii aceia se gandesc sa-l bata, in loc sa-l intrebe de ce e suparat. :) Sa aveti o seara frumoasa, dragii mei.
RăspundețiȘtergere~minunat don giovanni~
exact acelasi comentariu l-am pus si mai inainte, dar am avut impresia ca am tastat iarasi ceva gresit si nu mai suport sa fac asta. :)
RăspundețiȘtergerebine ai venit, Teo. cred că ai dreptate, tocmai de aceea i-am sărit noi în ajutor...
RăspundețiȘtergerehaha Clau, zici că nu se integrează în peisajul de la șes și de-aia o tot ia pe coajă (sau scoarță în cazul lui)? poate. oricum a fost salvat pentru încă un an. poate până la toamna viitoare învățăm și noi să-l deghizăm în prun :)
RăspundețiȘtergereMaria, eu zic că și el are pe suflet cam tot ceea ce avem și noi. multe. și poate și oamenii aceia la fel. că altfel nu-mi explic de ce nu se gândesc mai bine înainte de a se apuca de opere de distrugere de genul acesta.
RăspundețiȘtergeream rezolvat cu rămășița de comentariu, dragă Maria. acum este OK. o seară minunată și ție.
RăspundețiȘtergereSalut şi aici acest PA,Bogdan, aşa cum am făcut şi pe Amprente Literare. Felicitări, un PA excelent. Să aveţi o zi cât mai frumoasă, aşa cum v-o doriţi!
RăspundețiȘtergerehaha, asta cu 'nu-mi explic de ce nu se gandesc mai bine inainte de a se apuca de opere de distrugere' se leaga perfect si cu evenimentele din viata mea :P
RăspundețiȘtergereMozart e contagios!
RăspundețiȘtergeremulțumesc frumos, Cristian. o zi frumoasă și vouă, dragilor.
RăspundețiȘtergereMaria, știu că-i slabă consolarea aceasta, dar poate ar trebui să ne gândim că totul are un rost, pe undeva. ca în cazul japonezei :)
RăspundețiȘtergereVania, categoric! de câteva zile sunt numai pe operele lui :)
RăspundețiȘtergereCine are ochi să vadă, iar sufletul să simtă fiecare ciuntire a ramurilor, să-i înţeleagă tăcerea...
RăspundețiȘtergereSeară faină, oameni dragi!
Geanina, așa este. astăzi suflă vântul printre ramurile lui neatinse de ”bătăuși” și mi se pare mai vorbăreț decât de obicei. lucrul ăsta m-a bucurat și mi-a dat speranță. dar, uneori mi se pare că Mama Natură este mult prea îngăduitoare cu unii dintre noi...
RăspundețiȘtergere