vânătoarea - 4

După câțiva ani, pe când Urs ajunse să deprindă bună parte din meșteșugul focului, într-o dimineață frumoasă de primăvară, Oppa îl făcu să-și pună o tunică-unku curată și îl duse la poarta care dădea către Curtea Mare a moșiei. Aici fură opriți de gărzi și fierarul ceru voie să apară amândoi înaintea Stăpânului. După o scurtă așteptare, un soldat îi conduse către Sala cea Mare a reședinței, o zonă unde el nu mai fusese niciodată, nici măcar atunci când lucrase la bucătării și trebuia să ajute la curățenia Casei. Știa doar că acolo se judecau multe dintre pricinile dintre oameni. Dintre oamenii liberi, adică, căci Stăpânul Thaador era chiar guvernatorul imperial peste tot ținutul de Miazănoapte și - în calitatea lui de reprezentat al Imperatorului - avea drept de judecată asupra tuturor supușilor din acel mare olatus.

Sala cea Mare a Casei își merita cu adevărat numele, iar Urs se gândi că acolo ar putea să încapă laolaltă toate clădirile scunde și atelierelor pipernicite și înghesuite unde lucrau ei și poate chiar și dormitoarele sclavilor pe deasupra și să mai rămână loc. Dar pe cât de mare, sala era aproape goală. De-o parte și de alta a intrării, de-a lungul pereților acoperiți din tavan până-n podele cu țesături viu colorate, erau aliniați aproximativ douăzeci de soldați din cetele de luptă ale Casei Thaador. Înarmați cu lăncii de luptă și scuturi pe care erau pictate coarnele bizonului sacru al mahayașilor, ei îi urmăriră cu privirea pe cei doi sclavi care se apropiau, cu pași măsurați, de partea din spate a sălii. Stăpânul era așezat pe un jilț din piatră roșie de Mahay, ce se afla pe o platformă îngustă din calcar alb, cu câteva scări. Ajunși la baza platformei Oppa ridică mâinile deasupra capului în salutul Mahay și așteptă să fie invitat să vorbească.
”Soarele asupra ta, vel-fierare.” Urs fusese uimit să audă formula de salut destinată oamenilor liberi, rostită de Stăpân în întâmpinarea bătrânului maistru, fără nici un ton de batjocură. ”Mi s-a spus că vrei să mă vezi pentru a-mi aduce un dar. Despre ce este vorba, Oppa? O altă sabie din cel mai bun fier al nostru sau vreo podoabă din bronz lucrată atât de maiestos încât să merite a fi trimisă în dar Palatului Imperial?”
”Și lumina Lui asupra tuturor, Înălțimea Voastră” răspunse Oppa cu vocea lui răgușită. ”De data asta, Stăpâne, nu este vorba de săbii sau statui de bronz pentru palate sau temple, chiar dacă efortul pentru a modela și a da tăiș acestui dar a fost mult mai mare și mai îndelungat decât pentru orice altă comandă a Înălțimii Voastre. Este vorba despre Urs, băiatul pe care l-am primit în ucenicie acum patru ani, cu porunca Voastră de a-l face la fel de bun fierar ca mine. Până acum m-am dedicat acestui țel, cu imbold și râvnă și pot să spun că și el a fost un ucenic destoinic. Dar vin acum în fața Înălțimii Tale, Stăpâne, căci îmi dau seama că rezultatul final al muncii noastre nu mai depinde acum doar de mine și de băiat. Aș spune că eu am terminat munca ce ține de turnarea și modelarea metalului și acum ar trebui să înceapă partea legată de șlefuire și de ascuțire.”
”Oppa, n-am știut că ești un orator atât de bun. Mă bucur să văd că acel copil ce lucra la bucătărie s-a transformat la forja ta într-un adevărat flăcău. Dar spune-mi, mai exact, la ce șlefuire și ascuțire te referi?”
”Stăpâne, eu am credința că ți-am devenit un instrument util în toți acești ani pentru că, la vremea tinereții mele am fost trimis să colind lumea pe navele Casei Thaador. Astfel, am putut să văd cu ochii mei toate lucrurile la care, sclavii ce stau veșnic într-un loc, pot doar să viseze. Am văzut cum arată alte popoare, sau care sunt pământurile de unde răsare Soarele și asupra cărora apune. Am ajuns să-mi șlefuiesc cunoașterea despre lume și să mă călesc în multele călătorii și aventuri ale expedițiilor de negoț pentru Casa Înălțimii Voastre. Chiar dacă acest flăcău a învățat tot ceea ce știu eu, el nu a trecut prin aventurile mele și acum are multă știință despre meșteșug, dar puțină experiență de viață. Cu voia ta Stăpâne, poate că i-a venit sorocul să te slujească și în altă parte, pentru a-l căli pe mai departe.”
”Oppa, ai vorbit cu mult talent, dar și cu multă convingere. Și poate că acest tânăr sclav merită încrederea noastră. Dar, nu înțeleg de ce l-ai adus și pe el la această discuție. Puteai să vii singur la mine și să-mi spui toate astea, fără ca băiatul să ne vadă decizând asupra viitorului lui.”
”Dar Stăpâne, Urs trebuia să ne audă și să ne vadă! Doar așa poate înțelege cu adevărat câtă încredere i se acordă din partea nobilei Voastre Case și din partea mea.”
”Înțelepte vorbe, Oppa. Acum știu că am făcut cea mai bună alegere când ți-am dat spre formare acest copil. Fie! Dacă tu crezi că a venit vremea să învețe și alte lucruri, eu mă încred.”

(va urma)

------------------------------

------------------------------
Recomandări: gabriela savitsky (8 martie), vania (fântâna), alex mazilu (reformist rău, nu intrați!), suzimuzi (coco chanel inspiration), cristian lisandru (8 martie de verde, de roșu, de viață, de stare), adela (de 8 martie), cronica infinitului (omega 12), victor (captiv), caius (inocentul 20), teo negura (trafic cu hituri 58), carmen (palfabetic - a), zâna eficienței (pentru că mâine e ziua cucoanelor), năbădăiosul (mărțișor), gabriela elena (fibrilațiile iubirii), suzimuzi atelier (movie sparks)