sâmbătă, 5 martie 2011

vânătoarea - 2






















Foto: Alex Mazilu


Fusese o vânătoare de noorwhali. Își amintea că dormea învelit în pături pe puntea ”Bizonului Albastru”, cea mai mare galeră de pescuit a Stăpânului Thaador. Soarele era încă sus pe cer și nava se îndrepta agale către casă, împinsă de un vânt liniștit și prielnic din pupa. Supraveghetorii erau fericiți, căci în cala navei duceau peste două sute de butoaie de ulei de balenă. Bucuria paznicilor însemna și liniștea echipajului de sclavi. Căpitanul chiar le permise vânătorilor să stea pe punte, printre soldați, în timp ce vâslașii puteau să doarmă și ei, cel puțin atâta vreme cât vântul era de partea lor. Fusese o expediție reușită, chiar dacă durase aproape trei săptămâni și încă nu se încheiase. La început, semnele nu păreau promițătoare și căpitanul Marrgus a trebuit să se îndrepte și mai mult către miazănoapte. Dar, fiindcă nici nu trecuseră încă de mijlocul verii și căldura era încă în toi, ghețurile plutitoare erau mici, iar drumul către țărmurile de răsărit ale Noorlandului a fost mai rapid ca de alte dăți. Sigur de faptul că acolo își va găsi prada, căpitanul i-a dus mai aproape ca niciodată de țărmurile veșnic înghețate ale continentului nordic, chiar dacă riscau să se întâlnească cu navele pescarilor sau ale piraților noorlanzi. Și a avut dreptate. Printre ghețurile plutitoare din apele Mării de Foc, balenele îi așteptau în turme mari și ei au reușit să vâneze trei balene mici, de vreo optsprezece picioare fiecare și una mai mare de aproape treizeci de picioare. Din ele au putut să adune tot uleiul de care aveau nevoie. Acum, după o săptămână grea de vânătoare și de lucru intens, toată lumea era obosită, dar mulțumită că se aflau deja pe ruta de întoarcere. Și nici pirații Nordului nu se arătaseră prin preajma lor. Urs era liniștit la gândul că se îndreptau către Portus Morra, singurul loc pe care îl putea numi, oarecum, casă.

Din perioada copilăriei nu își aducea aminte prea multe, lucru de înțeles, căci fusese conceput într-un țarc de sclavi. După obiceiul Mahay, probabil a fost luat de la o vârstă foarte fragedă din țarcuri și dus direct în serviciul moșiei. Aceasta aparținea Stăpânului Thaador, guvernatorul imperial peste Olatusul de Nord al Waaldirului. Pe acea proprietate crescuse și acela era locul pe care acum îl numea casă. Dar, fiind aceasta totodată și o fortificație a cetelor de luptă din zonă - ce erau puse sub comanda guvernatorului - precum și singurul tribunal al regiunii, era evident că moșia Thaador era ceva mai mult decât o gospodărie obișnuită de stăpân Mahay. Grandioasa reședință a magistratului fusese construită pe o mică colină din imediata vecinătate a orașului-port și avea un drum pietruit cu lespezi mari, care urca către aceasta, pe partea ferită de vânt a dealului. După modelul fortărețelor din Mahay, ziduri lungi de piatră înalte de zece, doisprezece picioare și groase de treizeci, așezate în zig-zag și acoperite cu un val mic de pământ înconjurau întregul deal, oarecum la baza acestuia. Curtea cea mare a întăriturii era împărțită în trei zone: Palatul Magistratului, un tambboo și anexele. Palatul era o clădire impunătoare din piatră albă înaltă care conținea atât Sala mare de judecată cât și apartamentele dedicate Stăpânului și familiei lui. Tambboo-ul era organizat ca orice altă bază a cetelor de luptă, având o curte de antrenament, cămări pline cu mâncare, depozite de arme și multe barăci de lemn, în care să doarmă soldații. Spațiul cel mai mic era dedicat anexelor, locul unde se aflau atelierele țesătorilor, fierăria, armurăria, moara, cuptoarele de pâine, bucătăriile, țarcurile caprelor și al oilor, grajdurile vacilor și locurile de dormit ale robilor, ceea ce făcea din curtea mică de departe cea mai populată, aglomerată și mai sufocantă suprafață din întreaga moșie.


(va urma)

---------------------------------------------
Bear McCreary - Someone to Trust

---------------------------------------------

Recomandări: alex mazilu (astenie de primăvară), vania (serbare), suzimuzi (sweet dreams are made of...), injineru (răpirea), teo (poveste de vis -25), madi și onu (la mulți ani!), theodora (întrebări și răspunsuri), cristi lisandru (poveștile frumoase ale iubirii)

8 comentarii:

  1. Bun. Am intrat şi mai mult în atmosferă cunoscând puţin societatea pe care se baează această poveste. Pe mibe, unul, m-ai făcut curios. Aştept episodul 3.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi eu aştept continuarea. Sper ca episodul 3 să nu fie şi ultimul. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine te-am regăsit, Bogdan. Ei, da, creionarea unei astfel de atmosfere este o încercare grea, pentru mulţi. Pot să spun că te-ai achitat cu brio? Pot. O imaginaţie debordantă, pusă sub ochii noştri cu măiestrie. Nu folosesc cuvinte mari, chiar asta este senzaţia mea.

    M-am plimbat un pic pe aici:

    "Grandioasa reședință a magistratului fusese construită pe o mică colină din imediata vecinătate a orașului-port și avea un drum pietruit cu lespezi mari, care urca către aceasta, pe partea ferită de vânt a dealului. După modelul fortărețelor din Mahay, ziduri lungi de piatră înalte de zece, doisprezece picioare și groase de treizeci, așezate în zig-zag și acoperite cu un val mic de pământ înconjurau întregul deal, oarecum la baza acestuia. Curtea cea mare a întăriturii era împărțită în trei zone: Palatul Magistratului, un tambboo și anexele."

    Voi continua plimbarea aceasta, data viitoare. Felicitări. Gânduri bune la ceas de seară, o duminică frumoasă vă doresc!
    PS - dpuă mici sugestii referitoare la punctuaţie, scuze fiindcă mi-am permis:

    "La început (este necesară o virgulă) semnele nu păreau promițătoare și căpitanul Marrgus a trebuit să se îndrepte și mai mult către miazănoapte. Dar (altă virgulă) fiindcă nici nu trecuseră încă de mijlocul verii și căldura era încă în toi"

    Încă o dată, numai bine, Bogdan!

    RăspundețiȘtergere
  4. Victor, intrarea în atmosferă va fi destul de lungă (pentru voi, cititorii) și anevoioasă (pentru mine), căci mi-am schițat o ”mică” lume, destul de mare și cu multe decoruri... sper doar să-mi iasă și să nu vă pierd, pe voi criticii, pe drum :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Carmen, poți sta liniștită. Urs mai are câte ceva de povestit :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cristian, mulțumesc pentru încurajări și pentru corectările de rigoare. nu te mai scuza când mă corectezi, eu sunt conștient că cineva trebuie să o facă și mă bucur să văd că textul meu este așa bine ”purecat” atât la formă cât și la fond.

    mă bucur că ți-a priit plimbarea :)
    o seară și o duminică minunată și vouă

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, Bogdan, chiar mi-a priit şi aştept continuarea cu mare interes. Din punctul meu de vedere, se anunţă a fi o povestire de succes. Mână bună îţi doresc, timp şi inspiraţie maximă!

    RăspundețiȘtergere