Ascuns în pântecele nopţii, încerc să scap de căldura viscerală ce se prelinge peste mine. În ciuda ei, mă simt rece și înghețat din cauza fricii care mă paralizează, căci știu că în curând va începe ”lupta cea laşă şi fără sorţi de izbândă”. Mi-e teamă de mine și de forţa cu care singur îmi deschid în lături porțile sufletului, lăsând să pătrundă aburul cenușiu al amurgului. Nocturne spirite de cavaleri, războinici sau urzitori de curte, iuți, crude și dornice de viață, se ascund astfel în noi și prind putere, transformându-ne.
--------------------------
Clint Mansell - Finish it
--------------------------
oare se transformă și ei?: injineru (microbii atacă), madi și onu (bobu, ceaușescu, primarul pdl și udrea), teo (trafic cu hituri 56), alex mazilu (close up cu cotlet), gabriela (călători), găbitzu (importanța lucrurilor mici), cristi dima (pentru tine Lisa 3), călin hera (pariu pe 127), vania (septuaginta), cristian lisandru (dragostea nu are nevoie întotdeauna de cuvinte), victor (lift), victor (omega 8), suzimuzi (natural beauties), carmen (dezordine ordonată), cristian lisandru (cetatea... 13)
Postări
Un subiect foarte actual
Acum 4 ore
.jpg)
Bună dimineaţa, prea cinstite cavaler!
RăspundețiȘtergere"Mi-e teamă de mine și de forţa cu care singur îmi deschid în lături porțile sufletului, lăsând să pătrundă aburul cenușiu al amurgului"...
Am citit textul, luând şi câte o gură de cafea. Teama aceasta despre care ai scris în fraza pe care ai selectat-o m-a făcut să îmi spun, la rândul meu, că uneori ar mai trebui trase şi nişte obloane, mai ales atunci când doresc unii (care nu merită) să arunce un ochi. Dar, cum se pare că face parte din noi şi câte o dezamăgire, rămânem tot cu ferestrele sufletelor deschise.
După cum spunea Paler (fiindcă tot ne aducem aminte de el, în fiecare zi aproape, de-abia acum, când nu mai este), "Fiecare are dreptul la dezamăgire"...
O zi bună să aveţi!
frumos bogdan, sunt sigur că în spatele rândurilor se ascunde o stare uşor visătoare care te-a cuprins din diferite motive:) felicitări un PA care mi-a plăcut la nebunie:)
RăspundețiȘtergeream sa trimit un spirit de samurai sa le multumeasca frumosilor cavaleri si razboinici fara de care acest PA nu ar fi fost posibil :)
RăspundețiȘtergereFrumos PA... în care teama şi frica se transformă în războinici medievali pentru a câştiga bătălia pe care o ducem cu noi înşine...
RăspundețiȘtergerebună seara și domniei voastre, Maestre Cristian.
RăspundețiȘtergerefrumos comentată această prezentare oarecum impudică și poate prea dezvelită, a unei părți a suflețelului meu. deh, când spuneam că vor fi niște transformări nocturne, chiar nu glumeam :P
dezamăgirile fac parte din noi și din procesul de forjare a unui caracter... sau cel puțin așa ne putem amăgi :)
o seară bună și vouă, Cristian și Geanina
mulțumesc Alex,
RăspundețiȘtergerestarea aceea visătoare este mereu acolo, doar că are o respirație proprie, ca un flux și un reflux, în funcție de multe variabile... oricum mă bucur că ți-a plăcut PA-ul ăsta ceva mai deosebit. o seară bună inji!
Maria, voi primi cu drag vizita samuraiului și-i voi oferi un ceai... cu sau fără ceremonie :) mulțumesc.
RăspundețiȘtergeremulțumesc frumos Carmen, ai decriptat foarte frumos acest PA. de fapt fiecare dintre noi are propriile lui/ei bătălii și lupte de dus, iar existența unui spirit bătăios ne poate ajuta să spulberăm anumite temeri :)
RăspundețiȘtergerehaha, interesant, chiar astazi am vazut in librarie la Humanitas niste cescute mai speciale, numai bune pentru o ceremonie... si imi cam straluceau ochisorii :P
RăspundețiȘtergerebogdan, salut! scuze de "intruziune"...
RăspundețiȘtergeredeath is the road to awe e senzationala!
totusi, cavalerilor le sta mai bine in frig...
Maria, și mie mi-ar străluci privirea de la o astfel de priveliște, dar pentru ceremonial se cere neapărat o grădină zen și niște gheișe care să-l ducă la-ndeplinire. părerea mea :)
RăspundețiȘtergereEO, bine ai venit. nici vorbă de intruziune, ești binevenit oricând. nu suntem un club închis, chiar dacă uneori ar putea să pară așa :)
RăspundețiȘtergereîntr-adevăr ”death is the road...” este o piesă deosebită. și-ți dau dreptate și în privința cavalerilor care și-n viziunea mea se-mpacă mai bine cu zăpada și cu frigul. deh, până la urmă țările și populațiile nordice au forjat niște tipologii destul de clare și care au dăinuit multă vreme.
da, si cum am aflat deja ca gradina zen e in noi, o sa caut si cescutele tot acolo si eventual gheisele, ca deocamdata au iesit la iveala doar samuraii, haha. (incerc sa-mi iau gandul de la cescutele acelea, desi e destul de greu :)) Noapte buna si frumoasa!
RăspundețiȘtergereArtistul își descoperă părțile sensibile în fața unor spectatori uneori prea critici... Cavalerul la turnir își joacă rolul vieții cu riscul de a o pierde...
RăspundețiȘtergereai dreptate Maria, grădina aceea zen este în sufletul fiecăruia. trebuie doar să ne găsim timp să o lucrăm, să o aranjăm și să o menținem impecabilă și plăcută ochiului (interior) :)
RăspundețiȘtergereun weekend minunat.
Cristian, frumoasă corespondență ai făcut între lupta cavalerului și curajul de a-ți expune o parte din suflet în fața unor spectatori. cred că ai mare dreptate. efortul este mare, iar recunoașterea nu este garantată pentru nici unul dintre ei :) dar până la urmă contează călătoria mai mult decât destinația, nu-i așa?
RăspundețiȘtergereasa este... si sa dresam tigrisorii mai agresivi care vor sa tulbure linistea ei :P o saptamana minunata, draga Bogdan!
RăspundețiȘtergere