ieri seară m-am pus să încropesc un text în care să vorbesc despre câțiva oameni care (în afară de proprii mei părinți) și-au pus amprenta asupra educației mele, având astfel un rol important în alegerile făcute ulterior în viață... dar textul acela nu dorea nici cum să ”se scrie”, ajungând să sune ori prea mult a odă sau prea mult a epitaf elogios (dat fiind că unii dintre ei nu mai sunt în viață - ”sau printre noi” dacă-i să o dau tot pe versiunea epitafului...).
așa încât am abandonat acel text și am pornit să lucrez la o miniatură, ergo o mini serie de proză arhiscurtă, dedicată nopții.
------------------------
trans-formări nocturne 1
E frig şi plouă, iar noaptea e aproape. Calmul târziului se stinge încet, lăsând loc unei lumi neliniştite, caracterizată prin gesturi abia schiţate şi aluzii ironice, rostite cu blazare. Cuvintele şoptite şi privirile furişate sunt semnele vitale ale acestui tărâm plin de necunoscut. Sub “poleiala” întunericului stau cei cu care noaptea se hrăneşte, ce-mbracă goliciunea ruşinoasă în obiceiuri şi cutume moştenite din vremuri pierdute. Răsuflarea nopții te învăluie și parcă nu mai e atât de frig.
------------------------
Clint Mansell - Dead Reckoning
------------------------
recomandări: vania (strategii), suzimuzi atelier (a secret garden), adela (plini de boli și suferinți), zâna eficienței(the art of flight), cristian lisandru (cetatea... 12), madi și onu (bogdan hossu prim ministru), teo (cu nașul la psihiatru... 2), gabriela savitsky (planul lui băsescu), redsky (iaurtul buclucaș), victor (verona între mit și realitate), claudiu (aniara), năbădăiosul (sunt muzician)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
.jpg)
Întotdeauna este greu să ne alegem cuvintele, când trebuie să vorbim despre persoane care chiar înseamnă sau au însemnat ceva în viaţa noastră. Aştept cu nerăbdare şi restul textelor din această miniserie.
RăspundețiȘtergereBine te-am regăsit, Bogdan. Mi-a plăcut partea intruductivă. De foarte multe ori pornim la drum cu un anumit plan literar în minte, iar ulterior ne canalizîm eforturile (tot literare) către altceva. În consecinţă, eu am abandonat astfel de planuri. Încep să scriu, de fiecare dată, ideea nu contează, iar scrisul mă duce singur acolo unde vrea. Şi merge de minune.
RăspundețiȘtergere"Sub “poleiala” întunericului stau cei cu care noaptea se hrăneşte, ce-mbracă goliciunea ruşinoasă în obiceiuri şi cutume moştenite din vremuri pierdute. Răsuflarea nopții te învăluie și parcă nu mai e atât de frig."
Excelent pasajul. Şi interesantă această idee a ta de a porni o miniserie de proză scurtă. Voi fi pe fază, rss-ul lucrează. Mai devreme mă atenţionase că ai postat.
O duminică frumoasă îţi doresc, alături de cei dragi!
așa este, Carmen. poate voi găsi până la urmă justa cale de a pomeni despre ei într-o formă care să fie la fel de elegantă și stilată pe cât erau și ei atunci când i-am cunoscut eu.
RăspundețiȘtergereCristian, mă bucur să aud că nu sunt singurul căruia scrisul îi ”dictează” direcția sau ritmul. cât despre ritm, trebuie să-ți povestesc că mă apucasem acum multe luni de un plan de nuvelă (sau scurt roman) cu subiect medieval (sau fantasy-medieval). aveam o mulțime de idei, planuri și personaje pentru câteva capitole. dar pe când csă mă apuc să le aștern pe curat... n-a vrut să se scrie defel până când subconștientul nu le-a pus bine în ordine, câteva săptămâni mai târziu. apoi, când m-a apucat scrisul, s-au scris dintr-o dată vreo patru capitole, la a căror corectare/șlefuire mai lucrez și acum.
RăspundețiȘtergere