preț de toate gândurile sale se pregătise pentru acest moment, dar tot nesigur și surprins se simțise atunci când ideile și memoria a milioane de fiinţe îl asaltară instantaneu, dureros, lovindu-l, strângându-l într-un clește, comprimându-l într-o aglomerare browniană, trecând peste el ca un şuvoi de gheață fierbinte care taie și apoi cauterizează. pentru o clipă își dori să uite și lăsă să-i scape un strigăt de deznădejde. doar unul singur și surd pentru toți ceilalți. se simțea mai bine. acum putea să-i asculte.
o rasă îşi striga disperarea la cer, ridicându-și vocile într-o armonie de credinţe sumbre și întunecate, distructive aşa cum numai un animal rănit de moarte mai poate găsi resurse nebănuite, pentru a încerca să scape, ori pentru a-și căuta răzbunarea. ”o rasă pe moarte care îşi cântă singură Requiemul” se gândi ascultând coborârea în tonuri grave, în abisuri de neconceput și în culori obscure pe care doar ființa Creatorului le putea cuprinde în toată măreţia deznădejdii lor, desprinzând, gustând și analizând fiecare fragment de gând, oricât de mic sau neînsemnat, fără de care însă eroica simfonie nu ar mai fi fost aceeaşi. acum aveau nevoie de el și de schimbarea pe care putea să o aducă.
știa că sosise clipa. unica clipă cu adevărat importantă a existenței sale, momentul în care putea fi una cu ei, putea să-i simtă, să-i înțeleagă, să le împărtășească bucuria… o ultimă clipă de ”a fi” înaintea celei ”de a crea”, una a triumfului, în care s-ar fi putut spune că era complet și împlinit… în care să plutească descătușat de legea cea veche, făurind o nouă lume. și totul pornind de la acea unică desfăşurare de forțe incredibile, prin care dădea naştere celei mai frumoase lumi imaginate vreodată, o încleștare a Cuvântului său asupra Haosului, o bătălie măreață dar atât de scurtă, furtunoasă şi înspăimântătoare, care-l lăsa răpus pe altarul noului univers… creat de el.
---------------------------
Massive Attack - Angel
---------------------------
vă recomand să intrați și pe la: vania (ramura), caius (inocentul 2), adela (misiune îndeplinită), maria (50 de bani), suzimuzi atelier (sense and.. personality), flavius (hibernare), victor (salată de Sf. Valentin cu Iepure pascal și Moș Crăciun), cristian lisandru (cântec de dragoste nesfârșită), teodora (căutare loc de muncă - anunț pe bune!),
marți, 15 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucur sa te regasesc :)
RăspundețiȘtergereAm observat ca de multe ori in textele tale intervine supranaturalul, cel mai adesea sub forma divinitatii, iar haosul si creatia se premerg fascinant. As zice ca vorbeai despre clipa de dinainte de "marea trecere", cum ar fi zis Blaga...
Bine ai revenit cu text, Bogdane. Un text de proză scurtă care te pune pe gânduri şi te îndeamnă la reflecţie. Un text pe gustul meu, aş spune, cu pasaje lungi, bine concepute. Dansul cuvintelor trebuie remarcat...
RăspundețiȘtergereGândurile mele bune, o zi cât mai frumoasă să ai şi să aveţi! Numai bine, la bună recitire...
Teo, nici nu are cum să fie altfel atâta vreme am crescut foarte aproape de biserică, înconjurat de povești și pilde cu iz de tămâie, spuse pe ton molcom de niște bunicuți cu bărbi albe, mirosind a mir...
RăspundețiȘtergereCristian, mă bucur că ți-a fost pe plac acest scurt text și că ai remarcat dansul cuvintellor prin care doream să sugerez neliniștea și așteptarea peste care a venit și iureșul de gânduri ce nu erau ale lui, dar au devenit apoi parte din ființa sa...
RăspundețiȘtergeream asteptat cu nerabdare noul text de proza scurta! e, intr-adevar, un text care indeamna la reflectie si meditatie, cu lumanarele aprinse si miros de tamaie :) si cade atat de bine in aceste vremuri in care uneori uitam de aceste lucruri sfinte...
RăspundețiȘtergeremulțumesc Maria.
RăspundețiȘtergerebogdane,
RăspundețiȘtergereSper sa apreciezi sinceritatea! Am citit postul si entuziasmul admirativ al comentatorilor,dar nefiind prea pricepator, am realizat prin ricoseu, doar o poanta de-a lui Chaplin, fata de Einstein.
Suna cam asa:Iesiti sa intampine o multime de fani, in delir,Chaplin i-a soptit lui Einstein:"Ii vezi? pe tine te ovationeaza, ca nu te inteleg, iar pe mine,pentru ca isi inchipuie dimpotriva."!
Cu aleasa Prietenie!
Madi si Onu
hahahaha, excelentă poata și atât de bine ales momentul să mi-o transmiți. am râs copios, spre nedumerirea celor din jurul meu. știu că Chaplin avea un stil inconfundabil și un umor extrem de fin (în ciuda a ceea ce poate transpare din filmele lui, sau poate chiar d-aia!). oricum, se demonstrează și din povestea asta cu Einstein, care nici el nu era mai prejos la capitolul ăsta :D.
RăspundețiȘtergeresinceritatea o apreciez, chiar dacă dată cu puțin sadism cât și luată o lecuță de masochism... adică atunci când eu fac remarci prea dure sau când, la rându-mi, încasez câte una mai puțin plăcută... dar mai bine așa, ca să ne motivăm atunci când avem nevoie.
o seară plăcută de sâmbătă să aveți și voi, Madi și Onu