un om sare de la balcon si tara incepe sa vorbeasca, sa fiarba, sa comenteze, sa-si dea cu parerea...
nu vreau sa comentez aici daca a facut bine sau nu aruncandu-se. cert este ca situatiile disperate duc la gesturi disperate. dar daca noi - ca societate - nici in momentul acesta nu suntem uniti, nu suntem in stare sa ne mobilizam in apararea noastra, atunci, cred eu, noi ne-am ratat orice sansa de redresare la un nivel acceptabil de solidaritate sociala tipica unei oranduiri democratice.
n-am cuvinte sa spun acum cat de suparat sunt sa aud ca gestul acesta este micsorat de unele comentarii sau cuvinte aruncate pe bloguri sau in presa. nu sunt dintre cei care-l declar erou, dar nici nu cred ca este un nebun. intr-un mod violent si dramatic omul acela cauta respect, nu pomana, cauta aplicarea unor legi, nu cersea pe la colturi. si, intr-un stat care se iluzioneaza a se prezenta ca unul european, modern si democratic, eu cred cu tarie ca noi nu trebuie sa uitam acest salt in gol. caci golul acela este lipsa de interes pe care guvernul acesta a manifestat-o (repetat) fata de societatea pe care trebuia sa o protejeze si sa o imbogateasca (material si spiritual).
trebuie sa mai intelegem ca acel gol poate fi umplut prin actiuni si legi coerente si inteligente ale celor pe care ii votam chiar noi sa ne conduca. acestia sunt niste oameni care au un mandat primit in virtutea proiectelor si a promisiunilor facute in campania electorala. acel mandat poate fi si retras mai ales in momentul in care acele proiecte nu se mai materializeaza... dar revocarea mandatului se face tot impreuna, ca o societate intrega si unita.
oricum ramane ideea ca golul acela se umple doar prin noi, prin noi insine. si, metaforic vorbind, daca noi eram cu adevarat uniti, zborul acelui om s-ar fi transformat dintr-un salt in gol intr-un salt pe o mare de oameni... iar el - omul - s-ar fi transformat din semnal de alarma intr-o vedeta rock aterizand pe o mare de brate... dar nu suntem inca solidari si golul inca persista iar metafora mea e sparta.
iar pentru lipsa noastra de solidaritate si de coeziune nu mai putem sa dam vina tot pe Basescu, cum foarte bine sesiza si Rabbi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
.jpg)
Bogdan, gândirile sunt împărţite, cum e şi normal. Unii nu pot trece mai departe de gestul sinuciderii. Tu, crescut de un preot, ar trebui să ştii cel mai bine implicaţiile şi efectul pe care le are un astfel de gest asupra opiniei unui popor creştin. Nu acuz oamenii pentru lipsa de solidarietate. Acuz societatea.
RăspundețiȘtergereVictor, ai dreptate atunci ccand spui ca parerile lor sunt impartite, dar tocmai fiindca am un raport atat de strans cu lumea bisericii iti pot spune cu tristete ca la noi lumea mai mult se declara crestita decat ajunge efectiv sa si aplice in viata perceptele religioase dupa care ar trebui sa se ghideze. si atunci, in cazuri de acest gen, ca sa nu se spuna ca nu sunt in ton cu ceilalti, incep si ei sa vocifereze si sa spuna "pai nu-i un adevarat crestin cine ajunge sa faca asa ceva!" pai daca tot sunt atat de mari crestini, de ce nu se apuca sa vocifere tot in cor fata de masurile anticrestine ale guvernului... de ce nu se oripileaza la modul in care acel premier mic si socat de la tribuna ajunge sa nu mai protejeze familia, pe cei nevoiasi, pe cei fara aparare... astea nu sunt gesturi anticrestine, sau la ei functioneaza un alt set de 10 porunci?
RăspundețiȘtergere-----------
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
------------
oricum, nu vreau sa povestesc aici despre religie si nici nu vreau sa o amestec cu politica... ceea ce am scris ieri era pentru a potoli cumva fierberea in care ajunsesem realizand ca adevarata incarcatura a unui gest dramatic risca sa se piarda din cauza lipsei noastre de coeziune ca popor, ca societate...
si daca mi-e permisa o mica comparatie, de multe ori noi suntem ca o trupa de revolutionari de opereta care se intalnesc in fata usii pe care trebuie sa o doboare pentru a schimba regimul si a alunga asupritorul. sunt destui, ca numar, au adus si berbecul cu care sa darame poarta, dar pana la urma ajung sa se certe din cauza culorii hainelor sau pentru un alt detaliu de acest tip. dupa care, divizati pleaca acasa cu coada intre picioare. opereta, nu alta.
Cel puțin să fim solidari în cuget, că pînă la o coeziune care să ne scoată în Piața Victoriei cu bîta în mînă și piatra în buzunar pare că e o cale lungă.
RăspundețiȘtergerePutem fi însă solidari în solitudine prin gesturi individuale de sabotaj la adresa puterii actuale.
S-a ajuns într-o fază anormală a existenţei noastre. Ca popor. Nu sunt de acord cu sinuciderea, însă cei care ar trebui să tragă concluziile fac pe morţii în păpuşoi. Trist, trist, trist. Se vorbeşte despre omenie, despre deschidere, desspre solidaritate, despre întrajutorare etc. Vorbe. Nu facem nimic, din păcate. Spunem doar că viaţa merge înainte, cu bune şi cu rele. Mai mult cu rele... Cel puţin de-o vreme încoace...
RăspundețiȘtergereGânduri bune în prag de sărbători, numai bine alături de cei dragi!
Bogdan, ai abordat f. corect acest caz, acest trist si strigator la cer eveniment in prag de sarbatori. de sarbatori care ar trebui sa fie ale bucuriei si veseliei, a incununarii realizarilor de peste an...omul acesta a realizat ca nu mai suporta opereta de care spuneai si mai ales faptul ca nu sunt perspective ca lucrurile sa se schimbe...a simtit golul si faptul ca striga in van, ca disperarea lui si a altora e calcata in picioare prin indiferenta in loc sa fie un imbold in plus pentru cei de la putere pentru A FACE CU SERIOZITATE CEVA pt. ca tara asta sa nu mai aiba atatia disperati.
RăspundețiȘtergerezborul acesta in gol a fost un act de sacrificiu pentru care toti cei care vad si simt ca tara asta plange si nu reusesc sa fie luati in seama . pentru cei care striga si nu li se raspunde, cand ar trebui sa li se raspunda cu respect si masuri coerente, cu solutii pentru ca ei sa se simta cu adevarat liberi, demni si cu drepturile respectate.
a fost un gest de curaj pe care nu pot nici macar sa-l judec sub aspect religios pt. ca pana la urma urmei omul acesta si-a iubit enorm copii. daca a vazut ca in viata se lupta cu morile de vant, a gasit ca ultima speranta consta poate in pretul vietii lui. si l-a platit.
eu zic sa facem tot ce putem ca speranta acestui om de a schimba ceva sa nu ramana risipita si ea in acelai gol...n-as putea suporta sa asist in continuare la indiferenta celor care trebuie sa se trezeasca macar pentru copiii de azi si de maine ai acestei tari.
in seara de ajun, cand aprindem lumanarele in caminele noastre, sa aprindem una in plus si pentru speranta acestui om, pentru sufletul si odihna lui si pentru viitorul tuturor copiilor.
iar in zilele ce urmeaza sa lansam in blogosfera si peste tot o chemare la solidaritate cu toti cei disperati pentru a nu se mai ajunge la astfel de gesturi ultime, pentru luarea de masuri, penru rezultate, pentru schimbarea care trebuie sa vina. ar trebui stabilita o zi pt. un mars in fata primariilor in toata tara in acest scop. alcatuit un slogan unitar , de trezire. . chiar ne pot obliga sa-I suportam in diletantismul si bajbaiala de care dau dovada? sa auzim zilnic ca raman copii orfani pt. ca parintii lor nu vor sa fure, sa minta , sa dea in cap, ci doar sa poata sa le asigure lor un viitor fara a fi nimiciti si umiliti de nedreptate?! trebuie sa-i facem constienti cumva ca trebuie sa fie responsabili nu neaparat de vietile noastre, dar macar de drepturile pe care ni le-am castigat...
Păi asta ziceam şi eu, Bogdan. Mulţi nu reuşesc să proceseze mai mult decât gestul sinucigaş. Nu fac diferenţa între sinucidere şi jertfă (sacrificiu).
RăspundețiȘtergereasa este Idle. ai dreptate, barem atat cat putem face individual ar fi de dorit fara de imobilismul nostru actual
RăspundețiȘtergeredraga Cristian, vorbele ar fi de dorit doar atunci cand sunt dublate de actiuni, asa este. din pacate lumea din jurul nostru s-a obisnuit sa promita, sa vorbeasca, dar sa uite si partea practica. eu personal incerc sa-mi combat inertia prin organizarea unor evenimente care sa lase niste urme... nu stiu daca intotdeauna benefice, dar cuu siguranta provocatoare... lumea trebuie provocata sa gandeasca din nou, sa invete sa ia atitudine, ca un drept nu ca o obligatie.
RăspundețiȘtergereaceleasi ganduri bune si voua. va imbratisam cu drag si pe tine si pe Geanina si va uram un Craciun linistit si plin de ganduri frumoase
draga jadde, sunt atat de multe lucruri ce trebuiesc intreprinse de acest popor, cu acest popor. dar atat vreme cat oamenii care-l formeaza nu renunta sa se vada doar ca masa de manevra a altora si incep efectiv sa se perceapa pe ei insisi ca pe o forta enorma ce poate muta muntii toate cuvintele noastre sunt in zadar, vorba lui Cristian. bine cu de-a sila nu poti face iar somnul natiunii pare destul de profund... nu prea stiu cum sa o trezim acum
RăspundețiȘtergerenu ştiu dacă faci referire strict la un eveniment anume dar mare dreptate mai ai.... situaţiile de criză pot duce la un „blocaj” al creierului şi implicit la gesturi disperate.. unii spun despre cei care se sinucid că sunt laşi... eu îi consider oameni normali care într-un punct au suferit un şoc peste care organismul (creierul) nu a reuşit să treacă.. nu am blamat niciodată pe cineva care s-a sinucis ci pe lucrurile care au dus la aceasta. de foarte multe ori persoanele cu probleme sunt prinse la prima tentativă de acest gen. cu toate astea nu se face nimic şi e păcat... omul prin natura lui este o fiinţă sensibilă la şocuri emoţionale dar nimeni nu înţelege asta.
RăspundețiȘtergerecineva spunea la un moment dat la radio că sunt sinucigaşi care dau semne vădite că doresc să-şi curme viaţa şi că ar trebui să fim receptivi la aceste semne pentru a putea salva respectiva persoană..
e trist totuşi că se mediatizează în exces aceste evenimente lucru care conduce inevitabil al înmulţirea lor...
Alexandu, ai mare dreptate atunci cand spui ca omul este o fiinta foarte sensibila... chiar daca nu pare intotdeauna ca-i asa, lucrul asta este perfect adevarat. si nu toata lumea stie sa-si construiasca operele de aparare in fata unor socuri... uneori nici n-ai cum sa te aperi de anumite evenimente care ajung sa cutremure sau chiar sa naruie toata constructia echilibrului interior... si de aici pana dincolo de linia de demarcatie este doar un pas. mare pentru unii, de netolerat pentru altii... certa ramane doar absenta.
RăspundețiȘtergere