Clepsidra fara nisip s-a spart,
imprastiind in jurul ei nemurirea.
Eu, tu, ei, noi
vom fi, vom fi, vom fi…
Scriitorul si-a aruncat hartiile.
“Ce rost mai are, nene, sa mai scrii daca esti deja nemuritor?”
ma-ntreba el, uimit. Poate are dreptate.
“Muritorul - m-a intrebat batrana Broasca testoasa -
este chestia aceea care nici nu stie bine
cum o cheama atunci cand pleaca?”
Cred ca i-am raspuns atunci “da”.
A fost interesant. Am stat la povesti aproximativ vreo doua milenii,
iar atunci cand m-am intors, colegii mei jucau inca sah.
Scorul era de 210.149.156 la 189.967.899 si o noua
partida tocmai incepea.
Dupa inca o suta de mii de ani mi-am cunoscut vecina,
Adica acum stiu cu adevarat ce gandeste, stiu ce stramosi a avut,
ce carti a citit... stiu TOTUL despre ea.
Poate acum o sa incepem sa ne vedem mai des.
------------------------
PS - piesa asta merita. jazz pe un bach clasic.
Jaques Louissier - "Air on a G string" (J.S.Bach)
Asculta mai multe audio diverse
marți, 16 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...si precis vecina asculta bach :-))
RăspundețiȘtergeredupa atata introspectie as zice ca este foarte probabil :)
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru poezie!
RăspundețiȘtergereVizualizez întreaga atmosferă descrisă de tine, iar, în urechi am zgomotul "clepsidrei sparte":
"Clepsidra fara nisip s-a spart,
imprastiind in jurul ei nemurirea."
multumesc foarte frumos Adela.
RăspundețiȘtergere