chiar daca mi-ar fi spus ca atingerea palmei tale pe frunte nu era un cuvant,
si chiar de stiam ca n-ar trebui sa-i simt fiecare litera,
ori sa-mi propovaduiesc mai departe credinta
conform careia ochii tai sunt singurele universuri cunoscute;
eu tot as fi alergat sa-ti desenez, sa-ti scriu
ceea ce simt, aud si vad.
iar impartasirea ne-ar fi putut aduce linistirea.
delirul tomnatic m-a cuprins printre tradafirii iubitori de iarna,
cu vise nebune de evadare dintre cositele zanei cele bune,
unde sunt prins si simt ca ma-neaca polenul.
adorm. visez.
si apoi ma trezesc,
caci parfumul tau imi da din nou fiori...
----------------------------------------
Sergei Rachmaninoff - Preludiu in Do diez Minor, No.2, Op.3
Asculta mai multe audio clasica
Postări
Amintire feisbuchită
Acum 2 ore
.jpg)
Se pare că toamna aceasta şi-a lăsat amprenta în sufletul fiecăruia. Un frumos delir printre cosiţe şi trandafiri, printre cuvinte şoptite şi vise.
RăspundețiȘtergereO plăcere să-ţi descopăr blogul. Voi mai reveni.
intr-adevar, pentru unii toamna poate avea si efectele acestea :) multumesc Carmen. te mai astept in vizita
RăspundețiȘtergere