sâmbătă, 9 octombrie 2010

cutia cu sunete - astazi Leonid Kogan



Publicat de bogdan la 23:16
Etichete: , ,

10 comentarii:

  1. Anonim10 octombrie 2010 la 11:58

    sublim. dupa atata liniste mirosind a mere coapte, muzica asta te duce cu gandul la armonia calda de culori fuzionand iluzoriu in coroana-cetate a pomului rodit. acelasi pom, cu tate gazele lui jucause transformand razele de soare in corzi vibrand (poate si astazi)a paganini...
    vezi ce bun e marul la casa omului? :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. bogdan10 octombrie 2010 la 17:04

    marul nostru, fosta casa de ciocanitoare si-a cam pierdut frunzele iar gazele pare ca au disparut alungate de frigul din ultimele zile :)

    ma bucur ca iti place Kogan, mie cred ca imi place chiar mai mult decat Heifetz

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim11 octombrie 2010 la 11:58

    mai...mie imi suna mai bland caprice-ul lui Heifetz...dar e remarcanta si virtuozitatea lui Kogan ;-)

    RăspundețiȘtergere
  4. bogdan11 octombrie 2010 la 14:05

    poate ai dreptate Jadde, pana nu citisem despe Kogan nu stiam ca prefera sa aiba toate corzile din otel, sacrificand putin din dulceata si blandete in favoarea unui sunet mai clar dar poate mai putin "mieros" - oricum si personalitatea omului era mai putin orientata catre public, ceea ce putea sa-l faca sa para mai rece si mai distant... si pana la urma si asta conteaza

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim11 octombrie 2010 la 21:16

    nu stiu din ce erau corzile lui Heifetz, insa in ceea ce priveste corzile de otel e adevarat ca de cele mai multe ori le prefer vibrand ceva mai hard si daca se poate si undeva departe de lume...
    ca un bun exemplu, iti ofer si eu cateva sunete maiestrite intr-o formula cu multe corzi de otel, o romanca adevarata si Klaus Meine:
    http://www.youtube.com/watch?v=ww6ctlP-Xvw

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim11 octombrie 2010 la 21:21

    vezi de la min. 1:55
    :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. bogdan11 octombrie 2010 la 23:53

    haha, very nice
    si cu asta m-ai ajutat sa si decid deja care va fi urmatoarea tema a cutiei cu sunete: violoncelul

    RăspundețiȘtergere
  8. claudiu horeanu12 octombrie 2010 la 18:42

    hmm „româncă adevărată”? sigur? care ar fi definiția pentru așa ceva?
    iar corzile la violoncel nu-s prea multe...

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim12 octombrie 2010 la 22:54

    hmm...stimate domn, "romanca adevarata" pt. ca spiritul si talentul ei au dus-o acolo unde a putut fi prezentata alaturi de numele tarii ei, fara retineri sau alte temeri, idei preconcepute sau false atitudini. si bravo ei ca pe langa talent si munca din spatele acestor sunete a avut poate si sansa. dar o sansa pe care nu a foslosit-o doar pt. a se expune sau pt. a-si vinde serviciile artistice, ci si pentru a fi un mesager a ceea ce a mai ramas veritabil, de neatins la acest neam. nu toti care au ocazia si libertatea sa se afirme undeva afara fac si acest lucru.
    corzile de violoncel nu sunt prea multe intr-adevar. eu ma refeream la o formula care include mai multe elemente, printre care "multe corzi" pt. ca mai sunt si alte instrumente cu corzi in aceasta formula. ( daca ati ascultat cumva piesa )

    RăspundețiȘtergere
  10. claudiu horeanu13 octombrie 2010 la 08:24

    ok, fără intenţia de a transforma replicile într-un „flame” pe tema naţionalismului, am încercat să atrag atenţia asupra comodităţii de a asocia mai degrabă calităţile unei persoane cu apartenenţa la o naţiune, iar defectele, vai, nu ar fi caracteristice, deci accidentale sau chiar singulare. Cum românii sunt percepuţi mai degrabă negativ în străinătate şi ştim că nu există percepţie greşită... hmmm, aş fi mai reţinut în a caracteriza drept adevărat/ă român/româncă pe cineva care e reprezintă mai degrabă excepţia decât regula.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)