Rosia Montana - o privire de ansamblu de Mihai Gotiu

un material despre Rosia Montana care merita citit pentru limpezirea unei situatii peste care in ultimii ani cei de la Gabriel si corpul lor "de" si "din presa" arunca o ceata de comunicare cu o perseverenta si o tenacitate de admirat


Mituri și minciuni despre Roșia Montana. O listă (poate) lămuritoare
de Mihai Goţiu


Motto: ”La aur dacă nu lucrezi cu Dumnezeu, atunci numai cu dracul poți lucra” (din folclorul localnicilor din Roșia Montana)

Astăzi, în Parlamentul European, se va vota o rezoluție referitoare la interzicerea folosirii cianurilor în exploatările miniere de pe continent. Pentru că de această rezoluție poate depinde și viitorul controversatului proiect de la Roșia Montana, spiritele s-au încins printre reprezentanții României în acest for. Dar și în presa autohtonă.

De aceea, am decis, cât se poate de succint, să fac o trecere în revistă (într-o ordine aleatorie) a miturilor și poveștilor legate de acest subiect. Așa cum le văd eu după 8 ani de documentare, cu zeci și/sau sute de drumuri, interviuri, întâlniri, dezbateri, controverse.

1. Mitul intereselor Ungariei în blocarea proiectului RMGC

E unul dintre cele mai vechi mituri legate de situația de la Roșia Montana. Conform acestuia, grupuri de interese din țara vecină ar dori să blocheze proiectul canadian pentru ca apoi să preia afacerea. Varianta mai nouă a acestui mit susține că Ungaria s-ar opune proiectului pur și simplu pentru ca România să nu prospere.

Povestea a primit însă o lovitură năucitoare din partea liderului PRM, Gheorghe Funar, care, împreună cu senatorul (pe atunci) UDMR Eckstein Peter Kovacs au inițiat proiectul Legii Anti-cianură. Gheorghe Funar și PRM sunt printre adversarii proiectului. Și dacă și PRM a ajuns să facă jocurile maghiarilor…

Legat tot de acest mit, s-a lansat și ideea că Parlamentul maghiar a votat, în decembrie 2009, Legea Anti-cianură pentru că nu ar avea zăcăminte de aur. Un neadevăr. Ungaria deține zăcăminte de aur, iar una dintre firmele care au obținut licență pentru aceste zăcăminte este Carpathian Gold, firmă de asemenea canadiană, care deține multiple licențe de exploatare a aurului și în România (în Caraș-Severin, Munții Apuseni și în județul Mureș). De altfel, o parte dintre acționarii Carpathian Gold sunt acționari (în cote diferite) și la RMGC.

2. Mitul sutelor de locuri de muncă pentru localnici

Un mit de două ori fals. Pentru că aceste locuri de muncă anunțate de către susținătorii proiectului nu sunt concomitente. Ele rezultă din însumarea celor care ar lucra în diferitele faze ale proiectului: de construire a uzinei și barajului de decantare, a exploatării propriu-zise a aurului și în faza de închidere și trecere în conservare a exploatării.

Mai mult, o mare parte a acestor locuri de muncă, în special în faza de exploatare, nu se adresează localnicilor. Uzina și tehnologia folosită necesită personal cu pregătire superioară. Pe care nu-l găsesc nici în Roșia Montană, nici în localitățile apropiate.

3. Mitul mono-industriei salvatoare

Zonele mono-industriale și-au dovedit eșecul pe plan mondial. Iar exemplele din România sunt cât se poate de proaspete. Anina, Valea Jiului (Uricani, Vulcan, Petrila, Lupeni), Zlatna, Dej, Turda, Călan, Hunedoara, Teliuc, Ghelari sunt localități în care am avut ocazia să văd pe viu ce înseamnă moartea sau închiderea industriilor de care depindeau.

Sărăcie, populație dezorientată, case și blocuri părăsite, costuri sociale ridicate pentru reconversia profesională a foștilor angajați, declararea de zone defavorizate și, implicit, pierderi substanțiale pentru bugetul de stat. În cazul orașelor mai mari există semne timide de revenire. Localitățile mai mici se zbat însă, în continuare, să supraviețuiască de pe o zi pe alta.

4. Mitul lipsei alternativelor

Din punct de vedere al bogățiilor naturale, al patrimoniului, al poziționării geografice, al notorietății Roșia Montană stă mult mai bine decât alte localități similare din Maramureș, Bucovina, Valea Arieșului, zona Râșnov-Bran ori Delta Dunării care s-au dezvoltat și continuă să se dezvolte din agricultură și turism.

Atâta doar că locuitorilor din Roșia Montana le-a fost INTERZIS să-și dezvolte propriile afaceri. Toate cererile de autorizare depuse de unii dintre aceștia pentru deschiderea unor pensiuni sau micro-ferme au fost respinse pur și simplu de autorități. Autorități care apoi se plâng că bugetul Primăriei e gol!

5. Mitul sărăciei localnicilor

Precum în orice comunitate, există cetățeni mai înstăriți sau mai puțin înstăriți. În Roșia Montana sunt localnici care dețin terenuri și case care i-ar face invidioși pe mulți dintre reprezentanții clasei mijlocii urbane. Desigur invidia le-ar trece când ar afla și câtă muncă e în spatele acestei bunăstări.

Deloc întâmplător, acești localnici care au tras cel puțin câte o zi la coasă pentru fiecare cărămidă din casele lor și nu au așteptat să primească ceva de la stat sunt cei care nu doresc să plece din Roșia Montana.

De cele mai multe ori, pentru a ilustra sărăcia zonei, sunt folosite imagini cu case dărăpănate, neîngrijite, prăbușite. Culmea e că cele mai multe dintre aceste case se află în proprietatea… RMGC.

6. Mitul profitului și al siguranței afacerii

Comunicatele și publicitatea RMGC au aruncat pe piață povestea cu cele 4 miliarde de euro pe care România le-ar câștiga din această afacere. Prima sancțiune a venit de la CNA care a calificat acest mesaj publicitar ca fiind neadevărat.

Dar îmi amintesc și de o întâlnire, din vara lui 2008, de la sediul RMGC la care am participat cu studenții, iar din partea companiei a prezentat proiectul Cătălin Hosu, directorul de comunicare. L-am întrebat care este garanția că proiectul va fi dus până la capăt. Mai exact că nu se va opri după ce se vor termina de exploatat primii doi munți din proiect, Cetatea și Câlnic, care sunt cei mai bogați (ca și concentrație) în aur. Cătălin Hosu a răspuns, absolut corect, că nu poate oferi nimeni garanții într-o afacere și dacă, de la un anumit moment dat, afacerea se va dovedi a fi nerentabilă (din cauza fluctuațiilor prețului aurului și a exploatării unor munți cu concentrația de aur mai mică) e normal să fie închisă.

Așadar, nu există nicio garanție (lucru pe care, de altfel, îl poate confirma orice economist) că afacerea va dura 20 de ani. Implicit cu toate beneficiile rezultând din ea.

7. Mitul prețului aurului

Mitul profitului afacerii pornește și de la actualul preț al aurului, care a atins maxime istorice de la declanșarea crizei economice mondiale. Același preț al aurului va cădea însă mai mult ca sigur în momentul în care economiile mondiale vor depăși momentul crizei.

Mai mult, la nivel european, există un proiect care arată că recuperarea integrală a aurului folosit la ora actuală în industria continentului ar putea asigura aproape integral necesarul de aur. Implementarea acestui proiect ar duce prețul aurului și mai în jos.

8. Mitul ajutării ieșirii României din criză

Aceasta e minciună de-a dreptul. Chiar dacă ar avea toate avizele legale necesare și mâine ar fi demarat proiectul, vor trece aproximativ trei ani (cel puțin) până se va ajunge la faza de exploatare (pentru că mai întâi trebuie construită uzina de prelucrare a minereului și barajul de la Corna).

Așadar, în condițiile în care proiectul s-ar derula perfect, primul lingou de aur extras de RMGC de la Roșia ar veni peste trei ani. Dacă nu vom ieși până atunci din criză, atunci cu siguranță că la datoriile pe care le vom acumula, profitul de la Roșia Montană ar avea valoarea unui fir de nisip într-un ocean.

9. Mitul onorabilității investitorilor

Despre experiența și onorabilitatea investitorilor am mai scris. RMGC este o companie ”junior”, mai exact o companie care derulează pentru prima dată o afacere de acest gen. Iar onorabilitatea firmelor canadiene de minierit este ”recunoscută” la nivel mondial. 30 de state au acuzat până în acest moment companiile miniere canadiene (care reprezintă 60% din totalul companiilor miniere din întreaga lume) pentru încălcarea drepturilor omului. De crime și implicare în masacre și războaie civile. ONU a solicitat două anchete oficiale guvernului canadian, în legătură cu aceste acuzații.

Guvernul canadian a refuzat însă să dea curs acestor solicitări dintr-un motiv foarte simplu: în Canada nu există nicio lege, dar absolut niciun act normativ care să reglementeze activitatea companiilor miniere înafara țării. Practic, Canada este o țară paradis pentru acest gen de afaceri, lucru care explică de ce majoritatea companiilor de gen țin să aibe sediul în această țară.

10. Mitul manipulatorilor de burse

Analistul Bogdan Baltazar, mai nou consilier al RMGC, a lansat ideea că cei care se opun proiectului ar fi niște ”manipulatori de burse”. Oarecum acest mit seamănă (și are aceeași bază reală) cu cel legat de ”interesele Ungariei”.

Cu toate acestea, Adriean Videanu, ministrul Economiei anunța, pe 17 decembrie 2009, includerea proiectului RMGC pe agenda Guvernului, pentru ca doar câteva ore mai târziu, RMGC să vândă la bursa din Toronto acțiuni în valoare de 67,5 de milioane de dolari. Și atunci cine manipulează bursele?

11. Mitul susținerii proiectului din partea localnicilor

Acesta este un mit lansat de când Bogdan Naumovici și Leo Burnett au preluat campania de publicitate și comunicare a RMGC. Au existat tentative în acest sens și înainte însă, prin constituirea, de către RMGC, a două ONG-uri locale, Pro Roșia și Pro Democrația, autodeclarate ca fiind reprezentative pentru locuitorii din Roșia. Mulți dintre cei care fac parte din aceste asociații sunt însă dintre cei care și-au vândut proprietățile și urmează să părăsească oricum Roșia în momentul în care exploatarea începe!

Partea cea mai distractivă a fost un comunicat cu liste de semnături ale localnicilor care susțin proiectul. Presa a prezentat acele semnături ca fiind ale locuitorilor Roșiei. Asta fără a verifica ori a-și pune problema că numărul semnăturilor era mai mare decât cel al localnicilor din Roșia!

12. Mitul garanțiilor oferite

RMGC oferă garanții legate de ecologizarea ulterioară a zonei și închiderea fără risc a exploatării. Interesant este că modul de garantare s-a schimbat în timp. Inițial era vorba de depunerea acestor bani într-un cont, pe măsura derulării afacerii. Ulterior, în urma presiunilor opozanților, au declarat că acest cont va fi creat și alimentat cu sumele necesare la începutul demarării proiectului. Ceea ce este o minciună. La ora actuală, RMGC nu a strâns încă de la bursă nici măcar suma de care au nevoie pentru demararea proiectului, nicidecum cea necesară depunerii garanției.

În plus, nimeni nu poate oferi garanții 100% legate de evitarea producerii unui accident major ulterior închiderii exploatării, fie din motive de eroare umană, fie din motive de calamitate naturală. Iar ce înseamnă un astfel de accident când e vorba de un iaz cu cianuri, s-a văzut în cazul Baia Mare. Iar peștii de pe Tisa pot depune mărturie despre cât de inofensivă este cianura.

13. Mitul tehnologiei optime

”De peste 100 de ani aurul din întreaga lume se extrage folosind cianura”. La fel de adevărat este însă, că de peste 100 de ani efectul acestor exploatări se vede în întreaga lume. Uniunea Europeană și-a propus să evalueze, până în 2012, care sunt efectele reale ale folosirii cianurii în exploatările miniere, asupra mediului și comunitărților. Așadar afirmația că aceste tehnologii nu ar fi nocive este cel puțin hazardată.

14. Mitul confruntării ecologiști vs. moderniști

Este, de asemenea, un mit exploatat recent de departamentul PR al RMGC. Conform acestui mit, la Roșia Montană ar fi o confruntare între ecologiștii ”hipioți” și lumea modernă, reprezentată de progresul tehnologic, care, implicit, ar aduce bunăstare. Un mit care are șanse să-și găsească adepți într-un moment de criză, în care singura preocupare a oamenilor este ziua de azi și, eventual, cea de mâine, fără a mai lua în calcul efectele pe termen mediu și lung.

Pe de altă, parte, problema ecologică este doar una dintre multiplele probleme ale proiectului de la Roșia Montană, care se mai referă la problemele de patrimoniu istoric și arhitectural, cele de respectare a dreptului de proprietate al locuitorilor zonei, cele de dezvoltare durabilă ori de beneficii reale ale statului român.

15. Mitul specialiștilor

”Expertul este orice lector venit din alt oraș cu diapozitive”. A spus-o Jim Baumgarten. Cam astfel se întâmplă și în cazul Roșiei Montana. De fiecare dată când asupra acestui proiect s-au pronunțat specialiști și experți autohtoni (provenind din domenii diverse, de la chimie și mediu, până la arheologie, arhitectură și psihologie – pentru că a existat și un studiu de impact asupra populației, efectuat de un psiholog angajat de Banca Mondială, care a dat aviz negativ) RMGC a apelat la alți experți ”cu diapozitive”, declarându-i pe aceștia ca fiind ”adevărații” specialiști.

16. Mitul dezinformării

Conform acestui mit, cei care se opun proiectului dezinformează și manipulează mediatic. Culmea e că acest mit este răspândit de către RMGC cu ajutorul uneia dintre cele mai mari campanii de publicitate și comunicare din ultimii doi ani din România. Într-un interviu acordat presei de business, la începutul anului trecut, Bogdan Naumovici, ”creierul” acestei operațiuni, afirma că RMGC are unul dintre cele mai mari bugete de publicitate la nivel național.

Personal am trecut prin mai multe situații, în cadrul a două mari trusturi media autohtone, în care s-au făcut intervenții pentru a fi blocate articole scrise de mine pe tema Roșia Montană. Și atunci, cine dezinformează și manipulează?

17. Mitul hoților de aur

Unul dintre singurele mituri reale ale Roșiei Montana. Hoți de aur (holoangăni) au existat în Roșia. Și poate mai există. De obicei fură câteva grame, riscându-și viața prin galeriile vechi de sute de ani. Acum au apărut alții noi. Vor să dea lovitura și să-și aburce în spinare tone de aur. Cu totu