duminică, 12 septembrie 2010

ce suntem si ce putem deveni?

suntem ceea ce mancam! sentinta poate parea prostesca la o prima auditie. dar samburele ei de adevar pare sa ni se ofere in momentul in care deschidem metafora si comparam persoanele, caracterele si personalitatile celor care ne sunt prin preajma prin prisma educatiei primite, a culturii sau inculturii in care au fost plamaditi, a bibliotecilor in care si-au infipt radacinile si din care si-au tras seva.

cam pompos titlul, nu-i asa? la fel si introducerea cu care mi-am permis sa incep o serie noua de postari dedicata cartilor din jurul nostru. din jurul meu. cele proaspat citite, cele recitite, cele doar rasfoite. de la cele care lasa urme adanci in urma lor sub forma unor capitole intregi scrise parca cu literele de foc ale tablelor legii pana la cele din care raman doar slovele cu care au fost scrise, luate si acelea si rasfirate de vantul tomnatic.

si ce mod mai frumos de a incepe o rubrica despre carti decat cu o carte despre carti?

"Biblioteca lui Hitler - Cartile care i-au format personalitatea" este carte scrisa de Timothy Ryback si aparuta la Editura Litera. cartea am primit-o spre citire de un prieten cu afinitati si pasiuni comune si primul lucru pe care l-am observat a fost faptul ca n-a fost prea bine legata. dupa doar doua citiri foile par sa fie pregatite deja sa sara sau sa se desprinda, ranjind dintre coperti ca niste dinti strambi. dar, in ciuda "danturii" stricate, "muscatura" cartii este totusi foarte puternica. dedicata bibliotecii "omului care ardea carti" (acesta este si titlul primului capitol), aceasta carte doreste sa isi croiasca un fir logic prin complicatul melanj de opere care au last urme asupra Fuhrerului. avid cititor, el a lasat in urma o biblioteca continand peste 16.000 de titluri din care se hranea periodic, recunoscand de altfel ca "cel care ofera trebuie sa si ia, iar eu iau ce-mi trebuie din carti." nu vreau sa va rapesc placerea de a o parcurge singuri astfel ca va mai spun doar ca cei de la Washington Post spuneau despre lectura ei ca este "fascinanta si inspaimantatoare". la fel ca urmarirea oricarui alt proces educational ratat, as mai adauga eu. sa fim bine intelesi, procesul este ratat doar in conceptia noastra, caci sunt sigur ca Dl. Adolf avea foarte clara in minte directia pe care dorea sa o imprime personajului ajuns sa-l interpreteze si care trebuia sa sustina Reichul celor 1000 de ani. iar in umbra marelui proiect orice altceva putea sa para un pret mic de platit. aceasta este o carte despre bildungs-cartile Fuhrerului dar si despre cele ale noastre caci ea ne prezinta o parte din procesul aproape alchimic al constructiei si transformarii unui caracter uman. oricare, pana la urma. doream sa scriu "(in)uman" dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa ne ascundem dupa astfel de etichete. oricat de groaznice si teribile ni se par anumite actiuni sau decizii, ele nu ar trebui niciodata catalogate ca fiind "bestiale si inumane", caci animalele nu sunt deloc crude iar cosmarul epurarii, exterminarii, torturii sau al razboaielor este unul in exclusivitate caracteristic omului.

si poate sub acest aspect devine si mai importanta intrebarea din titlu - ce suntem si ce putem deveni? caci noi mai suntem si ceea ce consumam in planul cultural, ceva la ce aspiram sau ne permitem sa devenim. caci, nu-i asa, suntem ceea ce ne decidem sa ajungem. suntem o evolutie a noastra sau dimpotriva o involutie. oricum, paradoxal mi se pare ca la ambele rezultate se ajunge parcurgand acelasi drum al cautarii idealului nostru de fiinta.

lectura placuta.

cu o melodie care este desprinsa parca dintr-un program nocturn al radioului german


Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu