(in)validarea si haiducia

calm...
zen...
meditatie...

cred ca ma pot declara, in sfarsit, mai linistit acum ca avem un nou presedinte validat si un nou prim ministru care isi asteapta noul guvern cu flori si confetti la trecerea de parlament... acum astept cu nerabdare si noul plan anticriza. da, chiar asa... sigur ca da!

calm...
zen...
sau poate nu inca!

personal am avut totusi o perioada linistita (aparent asa reiese din absenta din spatiul blogului), un timp de lectura, reflectie dar si de reorganizare a muncii in concordanta cu noile reguli (nescrise) ale crizei... perioada a fost mai lunga in ceea ce ma priveste intrucat eu a mai trebuit sa-mi repet de mii de ori faptul ca tot eu am fost acela ce mi-am dorit cu adevarat sa ma intorc in tara pentru a contrubui activ la renasterea ei in haine capitalilste. iar asta a fost partea cea mai grea de recunoscut :) si a necesitat un lung timp de digestie.

dar ia sa vedem de unde s-a nascut acesta nevoie de reasezare a lucrurilor? pai, sa spunem ca intr-un mod la fel de personal am constatat ca am o multime de prieteni, cunoscuti sau clienti care au aruncat prosopul, care si-au trimis angajatii in somaj, si-au inchis afacerile sau au declarat falimentul in asteptarea unor vremuri mai bune... sau a unor momente mai prielnice pentru reactivarea afacerii dar si a unei miscari de rezistenta. LOL stiu ca pare exagerat, dar trebuie sa stiti ca din dialogul si discutiile avute cu acestia am ajuns si eu la concluzia ca doar haiducia - ca filozofie de viata - mai poate fi singura metoda de a trece relativ mai putin afectat (moral si material) de perioada grea care ne asteapta. de altfel observ cu bucurie activarea acestui sanatos instinct de autoconservare la destul de multa lume din jurul meu. si cand ma intalnesc cu acesti oameni imi place sa imi imaginez ca privirea acestora are aceeasi licarire haiducesca pe care cred ca au avut-o si cei care au aruncat pretioasele lazi cu ceai ale lui George al 3-lea in apele portului Boston... dand astfel tonul acelei miscari de independenta pe care o doreau colonistii lumii noi.

pastrand proportiile as vrea sa cred ca acest sentiment sau instinct de protejare a sinelui si celor dragi din jurul nostru este o mica piatra de temelie pe care sa incepem sa construim cu adevarat o patura sanatoasa de mijloc pentru aceasta tara.

astfel, ca in orice tip de societate, segmentul de populatie nu poate fi considerat activ pana cand nu isi descopera propria doctrina. doar inarmandu-l cu o motivatie proprie vom putea forja si noi o categorie sociala consistenta care sa nu fie usor de intimidat de actiunile lui Boc al 4-lea, ale "regelui" marinar sau ale oricarui alt tip de guvernare ce va exista de acum inainte. importanta crearii unui astfel de grup de oameni in societatea noastra este greu de cuantificat. avem nevoie de un nucleu dur de populatie care sa atace cu orice fel de mijloace acele masuri nedrepte sau ilogice care sunt adoptate de papusile dezosate si nevertebrate din guvern. de altfel, haiducia a fost principala lectie pe care guvernarea ne-a predat-o timp de cateva mandate... iar administrata in diverse forme de mai multe ori pe mandat a dus atat la imunizarea unei anumite parti de populatie (la discursurile lor populiste) dar si la anumite efecte secundare nedorite, cum ar fi aparitia celor care au decis sa le raspunda cu aceeasi moneda. a haiducilor din viata de zi cu zi. a celor care vor implementa un anumit tip de reforma sociala.

iar o reforma reala a societatii si a statului se va intampla doar prin schimbarea asumata si constienta a mentalitatii celor care chiar tin institutiile tarii pe umeri (platind taxe, salarii, contributii, producand si consumand bunuri sau doar respectand legi etc.) cred ca acea licarire din privirea unora poate fi semnul unei schimbari de atitudine fata de cei pe care nu mai trebuie sa ii respectam doar pentru ca sunt la carma.

acestia vor trebui sa fie sanctionati mereu si facuti sa simta cu adevarat pe propria lor piele ceea ce provoaca prin masurile lor aberante. iar acest lucru se va face doar cu pretul sacrificarii catorva lazi metaforice de ceai. astfel fiecare proces intentat institutiilor statului care nu isi respecta angajamentele, fiecare taxa sau lege aberanta contestata, fiecare zi, saptamana, luna de greva, fiecare miscare sau miting facute in numele unor neindreptatiti de stat poate fi un Boston Tea Party autohton. cred ca procesomania sau contestarea excesiva a masurilor statale pe model american pot stimula increderea paturii de mijloc in propriile ei forte. caci daca tot vorbim de reforma, aceasta vine de jos, ea nu se poate face prin simpla apasare a butoanelor de pe pupitrul de comanda... nu de alta dar s-a vazut deja de nenumarate ori ca pupitrele pot sfarsi in apele tulburi ale porturilor, metaforic vorbind :)

noii haiduci doresc mai multa libertate, independenta, autonomie si relaxare... iar domniile voastre sunteti invitati sa umpleti ultimul meu rand cu domeniile in care va doriti manifestate aceste idei. dupa care este simplu, caci urmeaza doar sa ne gasim un George Washington care sa si conduca lupta noastra pentru ele.

calm...
zen...
ceai...
haiducie...


Phoenix-haiducii
Asculta mai multe audio Muzica