back from the deep to report: situation normal, all fucked up!

după o așa lungă perioadă de tăcere (poate una dintre cele mai lungi de pe blog, dar nu știu sigur că nu m-am apucat să verific) vă primesc și eu în noul an cu un călduros „bine v-am regăsit, dragii moșului.” (am barbă și mi se permite!) și cu un tradițional „la mulți ani!”, că tot trecurăm noi și peste 2012 și peste apocalipsă.

ei bine, 2012 s-a încheiat… un an despre care eu zic că, în întregul lui, a fost chiar mai năucitor și distrugător decât orice profeție mayașă. deh, știu că nu pot zice că a fost chiar în întregime nasol, că mă vede și aude Cel de Sus.


 
da, este drept, au fost și multe momente frumoase și câteva foarte reușite în celula de bază a societății, competiții câștigate pe ultima sută de metri, de-acum intrate în legendă, seri de șezătoare pline de magie în jurul vetrei etc. au fost câteva și în afara familiei (de ex. apariții în reviste și în volumele cenaclului, întâlnirea (face to face sau doar on-line) cu oameni noi cu care împărtășesc pasiuni comune s.a.m.d.)… însă , aproape ca un făcut, după fiecare moment de realizare, parcă venea un obstacol care să umbrească bucuria dinainte. și apoi, dacă cumva chiar și după trecerea peste acesta, flacăra mulțumirii de sine încă mai ardea mocnit într-un colț de suflet (păstrată aprinsă printr-un noroc chior sau alimentată de un optimism complet neancorat în realitățile sumbre din jurul nostru – și e fapt bine știut acela că nu sunt eu acea persoană care folosește aceste doze incalificabile de speranță :P), atunci în fața ta răsărea, cu siguranță, un alt pisc, mai mare, mai plin de creste ascuțite ce promiteau palme găurite și genunchi zdreliți, în vreme ce deasupra lui puteai chiar să auzi vocea tunătoare a sergentului Doakes (din Dexter) care îți spunea scurt și la obiect: ”Surprise, motherfucker!”
după care, evident, flacăra plăpândă se stingea busc!

dar, cum vorba românului a fost întotdeauna „bine că nu-i mai rău!”, ne-am înhămat la căruță cu forțe (aproape) mereu proaspete, trecând peste probleme și griji, către un orizont care mustește – nu-i așa? – de speranță și promisiuni. perioada de tăcere a avut astfel un rol de reașezare și de planificare. asta nu înseamnă că a fost și o perioadă fără cuvinte ascuțite. ba din contră, căci scrisul mi-a făcut întotdeauna bine, a fost o terapie care dă rezultate excelente contra gripei de mlaștină socială care face ravagii în jurul nostru. am ajuns chiar să-mi impun (și să ating de multe ori) o cotă zilnică de ascuțire, ceea ce înseamnă că am progresat cu lucrul la două povestiri-nuvelete deja începute în 2012 (una SF, cealaltă cam steampunk), la o nuvelă fantasy (unde de aproape doi ani șlefuiesc la world-building) care a devenit cam lungă, riscând să scape într-o altă categorie, precum și la câteva noi povestiri mai scurte. fără îndoială, față de gripa de mlaștină, acesta este un foarte bun tratament care se mai poate combina și cu multe lecturi pentru un rezultat profilactic de lungă durată.

apropos de asta, 2012 n-a fost prea rău cu lectura, căci am citit destul de mult în anul care a trecut. câteva zeci de cărți și mult mai multe povestiri-nuvele. dacă majoritatea cărților le-am citit în engleză (cărând pe un singur e-reader o bibliotecă impresionantă, în care am început să strâng chiar și niște integrale de autor… trebuind să spun astfel „vivat tehnologia!”, în ciuda faptului că sunt îndrăgostit de hârtia tipărită), raportul povestirilor în ceea ce privește română - engleză a fost mai aproape de 50-50, căci multe dintre ele au fost cele publicate în revistele SF&F online din România, evident, în limba română. dar găsiți mai multe informații despre cele mai bune dintre povestirile acestea, autorii lor și chiar un clasament al revistelor în care au fost publicate în postările lui Ioan Alexandru Despina, pe Scriptorium, blogul domniei sale. link-uri AICI și AICI. tot de la domnia sa am cules și un film foarte fain și bine făcut, despre teoriile ”ancient aliens”… demontate bucată cu bucată. dar, întrucât, vorba agentului Mulder, ”I want to believe!”, asta nu înseamnă că ei nu sunt acolo, afară, departe, călătorind prin multitudinea aceea de galaxii, sau că noi nu am fost niciodată vizitați. filmul ne spune doar că nenea Von Daniken și acoliții lui au ales să bată câmpii asupra unor chestii altfel destul de logice, doar ca să ne-o demonstreze pe-a lor. dar mai bine vedeți filmul. mulțam pentru tragerea de mânecă, domnule Ioan Alexandru.




și dacă tot am început să citez din blogurile prietene și partenere (și nu numai), vă mai semnalez să mai treceți și pe la:

- assassin pentru a-l auzi pe Tolkien citind din Hobbit-ul său, chiar și cu vocea lui Gollum :) AICI și AICI

- pe la maestrul Biro și ale sale The Deleted Scenes pentru un top de muzici, filme, cărți, bd-uri etc. din 2012, de unde recunosc că pe multe le-aș fi ratat dacă nu mă făcea curios domnia sa. AICI

- pe la moșul George Martin, care vă îndeamnă să citiți la liber o povestioară făinuță de-a lui Daniel Abraham, ”When we were Heroes” din universul Wild Cards. de la Tor, AICI

- pe la fanul SF, să aflați ce mai citește Liviu , AICI, căci chiar și succint ne spune destule :)

pe final, cu speranța că nu va trece prea mult până la următoarea postare (când v-aș povesti puțintel despre lecturile din Abraham, Abercrombie și Erickson), vă spun că aștept și eu cu nerăbdare noul sezon din ”Game of Thrones”. dar nu vă pun un teaser de la HBO, căci probabil le știți deja pe toate. mai degrabă v-aș momi cu un exercițiu în tradiția HEMA, o demonstrație de luptă între spadă și rapier… offff, chiar aș avea chef de niște antrenamente din acestea!


…și tot în tradiția jocurilor pentru băieți (de data asta video), anul trecut am aflat ce instrument valid este Rome Total War pentru a-mi stimula flăcăul să învețe și puțină istorie antică :D punct în plus pentru vulpea mai bătrână :P

ca o concluzie, anul 2013 a început OK, în tradiția românească, cu un SNAFU. până la următoarea raportare, numai bine, mulțam că încă mai citiți blogul și aveți grijă să nu cădeți în mlaștină!