Încleștare

Era furios şi obosise deja. Deh, prea puţină mişcare şi prea mult alcool. Însă nu era pregătit să cedeze, căci toată lumea ştia cât de încăpăţânat putea să fie! Trebuia să mai încerce încă o dată. Simţea că ar putea să învingă!  Se aruncă în mijlocul lor urlând, cu inima bătându-i nebuneşte, sfâşiindu-le pe rând, unul după altul. Cu ochii plini de lacrimi şi un zâmbet strâmb, cu mâinile mânjite de sânge, dar victorios, acum se simţea mai puternic, mai bărbat. Devenise ucigaşul visurilor sale!

amprente literare vol. 5

s-a văzut că zilele acestea n-am prea avut chef de scris sau ascuțit cuvinte. nici pe blog, nici în cenaclu și nici pe hârtie. virtuală ori ba. și când se ivesc momente din acestea, am învățat că este vremea să mă apuc de transcrierea notițelor și ciornelor adunate până atunci. și tot lucrând la teancul de hârtii, corectând și hăcuind paragrafe, lipind cuvintele în fraze și transformându-le (dacă sunt norocos) în emoții și trăiri, mă reapuc - din nou - de scris.

dar momentele de pauză sunt utile și pentru că permit recitirea celor scrise înainte. și chiar dacă în jurul nostru cărțile au început să devină tot mai mult e-cărți iar bibliotecile să-ncapă acum cu totul doar într-un singur gadget /e-reader, senzația cuvântului pe hârtie este încă foarte puternică. cel puțin pentru unii dintre noi. tocmai de aceea doresc să vă semnalez apariția celui de-al V-lea volum colectiv ”Amprente Literare”, pe care îl răsfoiesc cu plăcere de câteva zile. autorii /colegii prezenți în acest volum sunt: Elena Marin Alexe, Silviu Crăciunaş, Aris Gârleanu, Geanina Lisandru, Cristian Lisandru, Maria Oprea, Ana Gabriela Popa, Elena Toader și Llelu Nicolae Vălăreanu - Sârbu. participarea mea la volum însumează poeme, proze arhiscurte și un text de proză scurtă ”Moș Goangă și Badea Rădescu”.

Fondatorul cenaclului, scriitorul Cristian Lisandru, despre volumul cinci al Amprentelor:

”Fierbinte ca o pâine abia scoasă din cuptorul bunicii, învelit într-un ştergar cusut artistic, volumul al cincilea al Antologiilor „Amprente Literare” vă îmbie să gustaţi din miezul pufos al cuvintelor, spre dorită îndestulare sufletească.

Frământarea mentală a fiecărui autor, la care s-au adăugat ingredientele indispensabile ale gândului curat, ale dorinţei de bine şi ale metaforei unsă meşteşugit, după gust, are ca rezultat apetisant o nouă apariţie editorială, prilej de nestăvilită bucurie comună.

Firesc, cuhnia literară nu cunoaşte niciodată odihna. Sub focul nestins în care ard patimi, insomnii şi proiecte de viitor adunate laolaltă s-au copt, încetul cu încetul, zi după zi şi noapte după noapte, poeme şi texte de proză care vi se aştern sub ochi, aburinde.

Aşezaţi-vă în faţa lor, gustaţi-le, savuraţi-le cu poftă, încercaţi să percepeţi, cu fiecare pagină întoarsă, senzaţiile noi oferite de combinaţia unică a mai multor stiluri, păreri sau gânduri, împreună cu prospeţimea oferită doar de sufletele care reuşesc să se păstreze tinere, în pofida trecerii timpului…”

----------------------

The party - Amprente Literare Vol. 5

Bine dispus după o serată și un mic party mai mult decât reușite, Lordul Fitzpatrick se trezi considerabil mai târziu decât de obicei. Un zâmbet discret îi miji pe sub mustață, rememorând momentele simpatice. Până și înfumurații de O’Brian s-au simțit extraordinar, după cum îi mărturisiseră la plecare. Întreaga seară Lady Fitzpatrick fusese încântătoare, o gazdă perfectă, ”as always”. Ceea ce era incredibil, întrucât murise cu doi ani în urmă.

”Ei uite, asta numesc eu un whisky bun!” își spuse cu voce tare, zâmbind în continuare.

----------------------

Copacul cu sindrom

În fața casei în care locuim, viețuiește un copac. Este un brad mare, bătrân și maiestuos. Ne cunoaștem de multă vreme, încă din copilăria mea. A lui trebuie să fie foarte departe, căci pare a fi un bunic al celorlalți copaci de pe stradă. E venerabil, însă nu și foarte înțelept. De fapt, chiar am ajuns să cred că suferă de sindromul Tourette, înjurând cu foc pe toată lumea care se-apropie de el. Altfel, nu-mi explic de ce, periodic, tăbărăsc pe el oameni care-l bat și-i ciuntesc ramurile, lăsându-l tot mai golaș și mai tăcut.
------------------------


Recomandări: suzimuzi atelier (amazing...), vania (die zauberflote...), teo negura (trafic cu hituri - 85), shayna (lunu-i lin...), cristian lisandru (marea dezolare națională...), pilula lui lisandru (de la pamfilică...)

trans-formări nocturne 3

Sub vraja nopții, obiectele se transformă-n umbre fără formă, care curg greoi și mă cuprind și mă acoperă. Obscuritatea de gheață mă preschimbă, inițial, doar puțin, la suprafață, apoi tot mai adânc, în profunzimi de suflet. Când zorii se ivesc la orizont, umbrele rămân doar o amintire, însă noul meu chip - ce pare malefic și schimonosit - dispare mai greu, ca o mască hidoasă, care se scufundă încet. Acum e dus. S-a ascuns de lumină, în bezna picurată în spatele sufletului. Dar știu că e acolo, gata să iasă din nou, la ceas de noapte.

----------------------------------
Recomandări: suzimuzi atelier (the lady killer...), vania (mesajul), teo negura (cumpărături...), geocer (cu tableta în delegație...), shayna (balanța cu un singur talger...), injineru (plecarea cu pluta...), cristian lisandru (m-am uitat în oglindă...), rabbi (un simbol...), raza mea de soare (când vei ști...)

revelație - PAfoto

dragii mei, chiar dacă sunt prins cu o mulțime de treburi, totuși am văzut că etapele concursului de proză arhiscurtă PAfoto merg mai departe, sub bagheta maestrului Călin.

pentru această etapă s-a ales o fotografie mai interesantă, pe care o găsiți AICI, alături de celelalte PA-uri participante. în legătură cu această fotografie ”pompieristică”, textul meu sună cam așa:



Revelație

Erau o trupă unită. Jucau în aceleași echipe de baseball sau football și fusese natural ca, pentru brigada de pompieri, să se ofere voluntari tot împreună. Lucrurile merseseră bine până când, un regizor nebun de la Hollywood cumpărase un cartier părăsit, folosindu-l ca decor pentru filmele lui de acțiune. Ei fuseseră angajați doar ca să țină focul sub control. Asta i-a făcut să-și descopere vocația. La primul incendiu adevărat, au salvat doar oamenii și apoi au privit fascinați jocul flăcărilor.

---------------------------------

pentru a vota acest text, vă invit să intrați AICI.

---------------------------------

----------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (you gotta be...), vania (pisoiul erudit - 4), adela (mama, doar mama...), shayna (iubirea și timpul - 2), cristian dima (pentru tine lisa - 9), teo negura (poveste de vis - 38), cristian lisandru (vicepremierul ungar...), geanina lisandru (fericirea de a iubi până la durere...)

inspectorul - PAfoto

se votează din nou pentru concursul de proză arhiscurtă PAfoto, inițiat de - cine altul decât taaadaaa: Căăăălin Heeeraaa.

fotografia cu barza, cea de la care a plecat ideea pentru această etapă, precum și celelalte PA-uri participante le puteți găsi AICI. textul meu este acesta:



Inspectorul

Era stresat, supărat și copleșit de atâtea reclamații. Niciodată nu mai avuseseră de-a face cu așa ceva. Doar un coleg bătrân și pensionat părea să-și amintească de un eveniment similar, petrecut cu multă vreme în urmă. Inutil încercau ei să livreze marfa… nimeni nu mai dorea să o primească! Știau că era de calitate bună, căci controlaseră tot lotul, din nou!
”Pe ciocul meu, asta-i scandalos!” își zise bărzoiul, cu năduf. Într-un final, ieșise pe teren să vadă cu ochii lui de ce nu mai erau acceptați alți bebeluși în România.

---------------------------------

pentru a vota acest text, vă invit să intrați AICI.

---------------------------------

----------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (cherish the day...), vania (gest disperat...), adela (de-ale lui victor - 16), shayna (vreau la scorpions...), adrian voicu (drumul templierilor...), teo negura (armata, logos-ul și lofos-ul...), cristian lisandru (remember prin viață...), gabriela elena (orice cale își are povestea ei...)

the spy - PAfoto

Călin a lansat un nou concurs de proză arhiscurtă. de data aceasta, textele noastre au ca punct de pornire câte o fotografie, iar ca urmare, titlul concursului este PAfoto.

pentru prima etapă ”PAfoto”, eu am pregătit acest text:


The spy

Parașuta și-o îngropase pe întuneric, cum fusese instruit de către Agenție. Era la a treia misiune dincolo de Cortină. Trebuia să-și aștepte omul de contact, apoi să plece spre Capitală. Pe cer, zorii se chinuiau să izgonească noaptea ale cărei falduri se agățau parcă de crestele munților.
”Munți?” Privi în jur: platou montan, înconjurat de o pădurea deasă.
”Shit!”
Zări o cabină telefonică, răsărită parcă din pământ. Fugi către ea și formă un număr, apoi spuse. ”Idiots! Trebuia să fiu aproape de Budapest, nu de Bucharest!”

---------------------------------

fotografia de la care a plecat ideea, precum și celelalte PA-uri participante le puteți găsi AICI.

pentru a vota acest text, vă invit să intrați AICI.

---------------------------------
se pare că file-ul de muzică din trilulilu nu funcționa defel, astfel că l-am pus din youtube, direct. mie mi se pare că are un sound care dă bine cu lumea agenților 007 :)


----------------------------------

Recomandări: suzimuzi atelier (cherish the day...), vania (slim and fit), adela (crezi că te-ai putea opri un pic...), luna pătrată (când...), nea costache (trei bancuri cu olteni), teo negura (dezertor de serviciu...), cristian lisandru (boc și transpirația...), gabriela elena (lumea coca-cola...)

alb - perlă

EDIT 18.04.2011 - s-a deschis votarea la ”Casa din Vis”. de votat se votează AICI, iar pentru a citi PA-urile participante, vă invit să intrați AICI. vă mulțumesc pentru susținere și voturi.

----------------------------------------------------

a opta (și ultima) etapă a concursului de proză arhiscurtă ”AutoPArtret” are tema ”Casa din vis”. grupate sub acest titlu, Călin se așteaptă să primească texte în care să descriem case care ne plac sau care ne reprezintă. am zis ”se așteaptă” căci până la urmă cine știe ce PA-uri primește :P

toate PA-urile participante pot fi citite AICI.

----------------------------------------------------

Alb - perlă

Prin ferestrele mari, lumina inunda spațiile generoase și le ajuta să formeze umbre și suprafețe, delimitându-le elegant în camere, culoare și scări. Albul pereților era accentuat de lumina naturală, iar textura lăptoasă din jurul ei părea să se apropie de ceea ce-și imagina că s-ar afla în interiorul unei perle. Mintea i-o luase la goană închipuind detalii și aranjamente pentru întregul decor.
”Îți place?” Vocea lui o făcu să se întoarcă, să-i privească pe amândoi.
Surâse aprobator, în timp ce țesea planuri pentru casa ce devenise acasă.

----------------------------------------------------
----------------------------------------------------
Recomandări: vania (ultimul mitropolit - 2), suzimuzi atelier (well well well...), teo negura (ioi, istenem), gabriela elena (nu mă poți ucide...), cristian lisandru (simfonia...), zâna eficienței (mâncare fără neuron...), madi și onu (compasiune...),

făuritorul de uși

EDIT - 12.04.2011 - votarea textelor de proză scurtă pentru această etapă are loc AICI. puteți vota până la 4 (patru) PA-uri.

-------------------------

săptămâna trecută am ratat participarea la ”PAiul și bârna” cea de-a șasea etapă a concursului de proză arhiscurtă, întrucât am uitat când era termenul limită pentru înscrierea textelor în concurs.

pentru cea de-a șaptea etapă n-am de gând să pățesc la fel, astfel că am pregătit ”Făuritorul de uși”. tema acestei etape este ”PArte de carte” și invită la scrierea unor texte care să descrie întâmplări ce au legătură cu cărțile. PA-urile participante pot fi citite AICI.

-------------------------

Făuritorul de uși

L-au învățat să iubească cărțile devreme, încă de copil. Le-a descoperit varietatea plimbându-se printre rafturile ce i se păreau mai înalte decât munții și s-a apucat de escaladat. La deschiderea lor se trezea aruncat pe țărmuri îndepărtate, în iureșul bătăliilor, în brațele prințeselor sau explorând noi planete. Erau uși miraculoase și se gândi că făuritorii lor sunt niște giganți printre oameni, adevărați magicieni cu slove fermecate. Și încă de atunci își dori să le afle meșteșugul și vraja.

-------------------------

-------------------------
Recomandări: vania (pisikalia - 7), suzimuzi atelier (well well well...), alex mazilu (buldogii ciripesc), teo negura (ploile mele), cristian lisandru (rădăcini...), cristian dima (pentru tine lisa - 8), madi și onu (românii pe google...),

”numai iubirea” și cearta

EDIT - 05.04.2011

votarea prozei scurte pentru această etapă are loc AICI. puteți vota până la 4 (patru) PA-uri.

---------

pentru cea de-a cincea etapă a concursului de proză arhiscurtă ”AutoPArtret”, tema este ”numai iubirea”. Călin s-a gândit că sub acest titlu ar trebui să descriem un lucru năstrușnic făcut sub impulsul iubirii. eu m-am gândit să vă povestesc despre o ceartă și o împăcare, care au rămas oarecum de poveste. orașul în care se desfășoară acțiunea era Clujul, iar anii erau cei de studenție!

toate textele ce participă la această etapă pot fi citite AICI

---------


Cearta

”Plec!” mi-a spus ea.
”Foarte bine, îți chem eu un taxi!” i-am replicat furios.
După plecare, în alambicul sinuos al iubirii, mânia s-a mai estompat și la fel și amintirea gâlcevei dintre noi. Multe decizii și răzgândiri mai târziu, m-am pornit să-mi redobândesc iubita. Am trecut pe la gară și chiar pe la aeroport, căci nu știam spre care destinație optase. Inutil, ea plecase. Sau așa am crezut, până când m-a sunat să-mi spună de unde puteam să o recuperez. Fusese la un restaurant cu o prietenă!


--------------------------------------------------

--------------------------------------------------

Recomandări: vania (lovitura - 3), suzimuzi atelier (just can't get enough), teo negura (bal mascat), cristian lisandru (cacealma), madi și onu (pălăvrăgeli)

”ce oraș frumos”

Edit 30.03.2011 - cabinele de vot s-au deschis AICI

---------
pentru cea de-a patra etapă a concursului de proză arhiscurtă ”AutoPArtret”, tema era ”Ce oraș frumos!”. sub acest titlu ar trebui să descriem ceea ce ne place cel mai mult la orașul în care locuim. mai jos găsiți cele două texte de proză arhiscurtă pe care eu le-am dedicat Aradului. toate textele ce vor participa la concurs pot fi citite AICI.

---------

Pe corso

Ieși la o plimbare ”corso”. Era curios să vadă cu cine se va întâlni astăzi. Primul a fost Dl. Istrate, avocat, tatăl a doi băieți. Știa că era pasionat de cărți polițiste, întrucât se-ntâlnea cu el prin librării. Îl salută și mai făcu doi pași, doar pentru a se nimeri față în față cu Dl. Dr. Popa, mare meloman și un obișnuit al concertelor de la Filarmonică. Un colț mai departe îi spuse ”săru’ mâna” D-nei Zina, contabilă și eco-activistă pentru păstrarea spațiilor verzi. Ăsta-i ”social networking” de secol trecut – se gândi, zâmbind.

---------

Un cocktail perfect

E seară. Din hotel iese un domn înalt, costum impecabil, păr grizonat, gesturi studiate. Se oprește în fața șirului de taxiuri și-l întrebă pe taximetrist dacă se fumează în mașina lui. I se răspunde că se poate, astfel că-și aprinde o pipă și urcă. Cu un accent greu de dibuit îi spune șoferului: ”Fă-mi un tur, un cocktail vizual cu locuri interesante!” Taximetristul zâmbește și pornește încrezător în bacșisul gras. Are în minte rețeta perfectă: teatrul, primăria, catedralele, bisericile, cetatea, parcul și malul Mureșului.

--------------------------------------------------

--------------------------------------------------

Recomandări: vania (ca bucatele-n sare), suzimuzi atelier (notorius), teo negura (trafic cu hituri - 61), cristi dima (pentru tine lisa - 7), cristian lisandru (rural în notă modernă), călin (1 2 3 pafte - 2), năbădăiosul (locul ”jucuriilor”)

Pasta alle vongole

Edit - 24.03.2011

s-au deschis urnele pentru votarea prozei arhiscurte din cadrul celei de-a treia etape a concursului AutoPArtret, organizată de Călin. cabina de vot o găsiți AICI. puteți să votați până la cinci PA-uri, astfel că în afară de ”Pasta alle vongole” v-aș recomanda să luați în considerare și textele lui Victor (”Mititei), Carmen (”Dulce răzbunare”), Injineru' (”Soldăței”) sau Călin (”Ranița”)
---------------

iată și meniul pregătit pentru cea de-a treia etapă a concursului de proză arhiscurtă ”AutoPArtret”. tema pentru această etapă era ”PAftă bună!” și mulți dintre participanți au întins mese bogate în bucate care de care mai exotice și foarte bine pregătite (scrise). le puteți citi pe toate AICI.
---------------

Pasta alle vongole


Briza aduce respirația sărată a mării până lângă noi, mișcând ușor lampioanele prinse în covorul verde de deasupra noastră. Ritmul potolit e dictat parcă de mișcarea legănată a valurilor ce se retrag mereu sub stindardul rotund al lunii. Un abur fin se ridică din farfuria unde scoicile deschise ca niște flori își oferă parfumul. Vinul alb are picături de soare sicilian ce s-au aprins, pe buza paharului aburit. În priviri pătimașe se schimbă amintiri despre un viitor comun, sub pecetea sărutului.


---------------

----------------

Recomandări: vania (comentarii pertinente), teo negura (trafic cu hituri - 60), cristian lisandru (o lume pe linie moartă), suzimuzi atelier (precious...), caius (indicii anatomice - 2), gabriela elena (înviorare mentală)

poveste de grădină

Edit - 18.03.2011

și uite că am ajuns rapid și la cea de-a doua etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret, organizată de Călin. cabina de vot o găsiți AICI. puteți să votați până la patru PA-uri, astfel că în afară de ”Poveste de grădină” v-aș recomanda să luați în considerare și textele lui Victor (”Ursu), Carmen (”Click şi fugi”) sau Călin (”Dansând cu fumul”)

---------------
povestioara aceasta este ceea ce am pregătit eu pentru cea de-a doua etapă a concursului de proză arhiscurtă ”AutoPArtret”. tema pentru această etapă era ”PAmintiri din copilărie” și se prevede o recoltă bogată de PA-uri foarte frumoase și bine scrise. le puteți citi pe toate AICI.
---------------

Poveste de grădină

O zi cu soare cald și-mbietor. Perfectă pentru semănatul verdețurilor. Vreau să ies afară, s-ajut în grădină. Sau poate că am chef să ascult vreun basm, pe care străbunicele mele par să-l aibă oricând pregătit pentru mine. Sunt înconjurat de două străbunici, o bunică și o mătușă și totuși reușesc să pun mâna pe-o săpăligă, ca să le arăt că pot să sap și eu. Ridic sapa și-o scap în spate, direct peste capul lui Mama Mița, o străbunică. Are capul spart, dar ea se bandajează cu năframa și mă duce în casă, să-mi spună o poveste. Eu plâng.

---------------


----------------

Recomandări: vania (rața - 1), alex mazilu (Irlanda într-o clipă), teo negura (emigrant la tine-n țară), cristian lisandru (ultimul tabou - 3), caius (inocentul - 28)

Lumină - autoPArtret

sub numele de AutoPArtret, Călin Hera a lansat un nou concurs de proză arhiscurtă. Mai multe detalii găsiți AICI și AICI . Pentru prima etapă, care stă sub titlul ”Ce vezi?” (descrisă mai bine AICI), eu am pregătit acest PA.



Lumină

În fața mea, o fereastră mare, zăbrelită cu umbre mișcătoare, decupate de linii moi și pufoase de lumină. Dincolo de ea, un drum de piatră care se-ncălzește în soarele strălucitor. Pare să stea liniștit, în așteptarea micului grup ce va ieși curând de la biserică. Câțiva copii se aleargă pe covorul de iarbă, vizibil acum după topirea zăpezii. Forfota momentului e marcată de zâmbete calde și strângeri viguroase de mână. Parcă nici hainele bune - de duminică - nu mai sunt atât de groase. A venit primăvara.

---------------------------------------

---------------------------------------

Recomandări: carmen (scrisoare), alex mazilu (parla piu piano...), cristian (lup...)

trans-formări nocturne 2

Ascuns în pântecele nopţii, încerc să scap de căldura viscerală ce se prelinge peste mine. În ciuda ei, mă simt rece și înghețat din cauza fricii care mă paralizează, căci știu că în curând va începe ”lupta cea laşă şi fără sorţi de izbândă”. Mi-e teamă de mine și de forţa cu care singur îmi deschid în lături porțile sufletului, lăsând să pătrundă aburul cenușiu al amurgului. Nocturne spirite de cavaleri, războinici sau urzitori de curte, iuți, crude și dornice de viață, se ascund astfel în noi și prind putere, transformându-ne.

--------------------------
Clint Mansell - Finish it

--------------------------

oare se transformă și ei?: injineru (microbii atacă), madi și onu (bobu, ceaușescu, primarul pdl și udrea), teo (trafic cu hituri 56), alex mazilu (close up cu cotlet), gabriela (călători), găbitzu (importanța lucrurilor mici), cristi dima (pentru tine Lisa 3), călin hera (pariu pe 127), vania (septuaginta), cristian lisandru (dragostea nu are nevoie întotdeauna de cuvinte), victor (lift), victor (omega 8), suzimuzi (natural beauties), carmen (dezordine ordonată), cristian lisandru (cetatea... 13)

PAveste fără sfârșit a ajuns la capitolul 19!

Corvus Corax - Saltarello


------

Călătoria (de Bogdan Onin)
“Jigodia dracu’!” scrasni printre dinti ridicandu-se anevoie din omat. Se scutura de zapada cand observa privirile speriate ale celor mici.
“Nu-i nimic. Sunt bine, iar asta nu va va mai face nici un rau!” Scarbit, privi trupul rotund al batranului si se gandi ca starpise o creatura a Satanei. Cu cateva momente inainte il gasise in caruta cu coviltir in care transportau copiii. Parea posedat in timp ce incerca sa-l dezbrace pe unul dintre cei mici. Numai Dumnezeu stie cum de s-a trezit chiar la vremea potrivita sa-l opreasca.


Spaima (de Carmen Negoiţă)
Nick, puştiul care ieri împlinise 4 ani, nu înţelesese nimic din toată tevatura asta. De ce bătrânul acela gras, ce duhnea greţos a alcool, a dorit să-l dezbrace? Îi spusese clar că-i este frig, dar nu a vrut să înţeleagă şi a continuat să tragă de pantalonaşii lui mari şi peticiţi. Îi ţinea strânşi cu o mână, iar cu cealaltă trăgea de palma ce-i acoperea gura. S-a speriat şi a început să plângă. Tom, prietenul său, i-a sărit în ajutor. Nu pentru mult timp. O palmă grea l-a trimis în celălalt capăt al căruţei. Oare îl omorâse? Dacă urma şi el?


Călătoria trebuie să continue (de Victor Bucur)
Arkana, înghiţitoarea de foc de 16 ani care se aciuase pe lângă gaşca lor pestriţă de vreo 2 ani îl luă pe Nick în braţe pentru a-l linişti. Mucii ţâncului curgeau pe sânii generoşi ai fetei. În ciuda gerului, părea să se simtă în largul ei în rochiţa scurtă, de trapezistă. „Ciudată fată – gândi Magister. Tăcută, dar aduce o grămadă de bani, învârtind tăciunii ei aprinşi prin târguri”. Scuipă în noroi lângă stârvul pedofilului a cărui mizeră viaţă o stârpise.
„Scăpaţi de leş şi urcaţi în căruţe” spuse. „Până în zori trebuie să ajungem la Londra.”


Realism amar (de Laura Driha)
“Drumul se scurgea lenes si murdar, intr-o ceata mirosind a igrasie si a mort. Tacerea era intrerupta din cand in cand doar de zvcnirile micutului Nick al carui somn agitat sublinia nelinisti profunde.
“Crezi c-o sa uite?” intreba Magister, cautand in ochii Arkanei o ramasita de speranta.
“N-o sa uite. E prea mic sa inteleaga sau sa nu-i capteze atentia orice alta nastrusnicie a copilariei insa raspunsul intrebarilor sale o sa-i acreasca buzele curand!”
Rumegandu-i realismul amar, batranul se minuna de maturitatea fetei cu ochi de cafea.”


Vraja (de Ion Toma Ionescu)
Cei trei atleţi se legaseră strâns între ei, după ce îl mătrăşiseră pe cavaler dezertând apoi din armata cruciaţilor. A fost un miracol drumul fugii din tabără. S-au aşezat la o mânăstire, continuându-şi antrenamentele zilnic, pe un deal departe de ochii călugărilor. Aici braţul legii nu-i mai putea ajunge. Când i-a abordat Magister, ciudat pericolele dispuseră. I-a înfăşurat în vorbe şi-au coborat împreună la căruţe. Aveau o vreme timpul ca un ghem la picioarele lor. După trei luni, în zăpadă, vraja se năruise lângă un nou cadavru.


Spre un nou început (de Bianca Dobrescu)
Magister, sorbind-o din ochi pe Arkana, adulmecându-i privirea și urmărind modul în care fata își mușca buza inferioară aștepta, nu știa ce așteaptă, poate că aștepta să se arunce în Tamisa, sau să fluiere pe oxford street, îi plăcea starea în sine.. în orice caz, Arkana îl țintise pe Nick, copilul speriat ce-și înghițea acum lacrimile, plânsul ăla cu sughițuri o scotea din minți, oare cât va mai dura? Se întreba smulgându-și un fir roșiatic din căpșorul ei oval.
- Cum crezi că ? înghiți în sec


O familie a celor singuri (de Esqvilyn)
Magister plecase sa aduca apa de la izvor.
“Ce vrei sa te faci atunci cand vei fi mare ?”, intreba monoton Nick, pierdut parca in cercurile pe care le contura pe pamantul negru.
Era o intrebare ciudata pentru Arkana. Ea era mare de mult. Nu se gandise niciodata c-ar putea trai in afara circului. Gandul ii sari la cartea pe care o recitise de 12 ori, singura pe care o avea.
“Voi desena cercuri precum ale tale … si poate le voi alatura cuvinte”, spuse fata zambind usor si se indeparta cativa pasi de baiat, sa vada daca se intrezareste Magister.


Cat si-ar fi dorit... (de Carmen Negoiţă)
Patrick observase temerile Arkanei. „Oare de ce întârzie atât Magister?” gândi fata, în timp ce se îndrepta cu Nick spre căruţe. „Plec în căutarea lui. Ai grijă de ceilalţi copii.” Şi fără să mai stea pe gânduri, Patrick luă setul de cuţite cu care se antrena pentru spectacol. „Merg şi eu”, strigă Nick şi se smuci din braţele Arkanei. „Nu. Stai aici şi ai grijă de Arkana până mă voi întoarce.” O iubea, deşi ea părea să nu-i împărtăşească sentimentele. Cât şi-ar fi dorit să-i alunge îngrijorarea din privirea ce altădată arunca scântei de fericire.


Hanul cel nou (de Bogdan Onin)
Dupa ce vazu de cai, Magister se porni catre padure. Destul de aproape de locul de popas era un izvor cu apa buna iar el isi aduse burduful cel mare. Stia deja ca ceilalti vor rade de faptul ca nu-si topea si el zapada. De fapt n-avea nimic cu omatul, doar ca parca n-avea gust. Poate i se tragea de la al’ batran care-i spunea ca zapada era buna doar la racit alambicul pentru tarie.
Ajuns la parau, se opri cu mirare. Pe malul celalalt se vedea acoperisul unui han. Si trebuia sa fie nou-nout, de vreme ce in vara nu fusese acolo.


Fata din han (de injineru’)
În timp ce-şi umplea burduful cu apă, Magister îşi încordă privirea spre una dintre ferestrele hanului. În spatele perdelei se proiecta o siluetă de domniţă. Nici nu-şi dădu seama când burduful, plin fiind, dădea pe afară. Se ridică şi porni spre han sperând să primească ceva de mâncare şi un pic de dragoste de la silueta din geam. Ajunse din câţiva paşi sub fereastra cu pricina şi îşi lipi fruntea de un ochi de geam. Nu mai era nimeni, doar silueta şi mesele vechi cioplite în stejar. Trase aer în piept şi bătu cu tărie în uşă...


Spioanca (de Victor Bucur)
Când Patrick ajunsese la hanul de lângă râu, soarele coborâse deja binişor în spatele copacilor. Bătu cu forţă. Nici un răspuns. Intră cu prudenţă. După doi paşi, o mână nevăzută, mică dar viguroasă îi astupă gura iar în coaste simţi fierul rece. Instinctiv, mâna lui ţâşni către cuţite însă o voce familiară îl opri. Femeia îşi retrase şi ea lama.
În următorul sfert de ceas Magister îl puse la curent cu tot ceea ce aflase de la hangiţă.
“Sir Edward” i se adresă spioanca cu adevăratul nume, “trebuie să vă grăbiţi. Agenţii Vaticanului sunt aproape.”


Plecarea (de Carmen Negoiţă)
Arkana se plimba de la o căruţă la alta. Întârzierea celor doi îi accentua temerile. Cu cât soarele se ascundea dincolo de linia orizontului, cu atât frigul punea stăpânire pe acel tărâm al nimănui. Trecu pe la fiecare căruţă şi verifică dacă toţi copiii sunt bine. Dincolo de umbrele ce se întindeau tot mai misterioase, se auzi urletul unui lup. „Arkana, plecăm. Agenţii Vaticanului sunt aproape. Fiecare să treacă la câte o căruţă”, se auzi din noapte glasul lui Magister. Era fericită să-i revadă, însă prezenţa femeii o înfurie de-a binelea.


Scutierul (de Bogdan Onin)
Era cea de-a treia iarnă de când Patrick - în realitate scutierul lui Sir Edward - acceptase să se alăture misiunii secrete a lordului său. Știa că protejarea tânărului prinț era o sarcină extrem de importantă de vreme ce le fusese încredințată chiar de Rege. Lordul nu mai fusese așa de furios de multă vreme și nici nu era de mirare, după ce auzise că agenții papistași erau pe urmele lor. Cineva trădase! Dar cine, de vreme ce erau atât de puțini cei ce știau adevărul. Nici măcar copilul nu știa de fapt cât de important era pentru Regat!


Noapte de nepătruns (de LePetitPrince)
I se parea ca linistea din jur ii apasa pe ganduri de parca ar fi vrut sa-i impinga afara din minte intrebarile fara raspuns, si, tocmai cand se pregatea sa le risipeasca cu o lovitura de spada ca pe un dusman ivit pe nepusa masa, auzi dinspre padure:
- Credeam ca ai un lup dar tu ai o haita intreaga! Vorbele tale mi-au sfasiat pielea si mi-au scormonit maruntaiele...
Cine rostise aceste vorbe era imposibil de deslusit prin panza neagra si deasa a noptii dinafara si dinauntrul sau.


Legături de sânge (de Victor Bucur)
Magister se întoarse către lizieră:
- Poate că vorbele mele te-au rănit, dar au trecut trei ani de-atunci. Dă-ţi puţină pace.
- Pace? O voi avea atunci când mucosul nu va mai avea suflare, răspunse vocea din beznă.
- Atunci nu o vei avea cât voi trăi eu. Tu vei continua să-ţi trimiţi asasinii incompetenţi, cu pofte necurate, robe şi mătănii iar eu voi continua să-i ucid. Şi nu uita, dragă vere, că binecuvântarea şi aurul papei nu vor mai cumpăra răbdarea poporului pentru mult timp. Zilele pe tron îţi sunt numărate. Curând Anglia îşi va cunoaşte suveranul.


Amintiri (de injineru)
Într-o clipă Magister închise ochii şi privi în trecut, acum 3 ani. În poieniţa de lângă sat, stătea liniştit întins pe iarbă, cu soarele bătându-i pleoapele. Când foşnetul buruienilor îl treziseră era şi ea acolo. Blondă, voluptoasă, dornică.
- Este al tău, nu te bucuri?
- Nu pot să recunosc nimic, am soţie. Asta mi-ar aduce moartea.
- Atunci du-te dar să ştii că într-o zi tot ne vom întâlni. Du-te şi… păzeşte-ţi spatele!
Vocea de după vălul negru vibra ca atunci.
- O fi ea? Şi dacă da, cum voi putea afla?


Misterul din noapte (de Carmen Negoiţă)
Putea să jure că vocea e a ei, dar silueta nu dezvăluia nimic din feminitatea celei care-l făcură să-şi piardă multe nopţi în căsuţa din poiană. “Ochii i-aş fi recunoscut imediat, dacă n-ar fi purtat blestema aia de pălărie ce-i ascunde jumătate din faţă.” Amintirile îi răvăşeau mintea şi sufletul, pe când misterul vocii rămânea încă de nepătruns. Ivirea lunii de după nori, îl făcu pe tânăr să tragă de hăţuri şi să se piardă în noapte. Doar mănuşa cu semnul casei nobiliare mai putea fi un răspuns. Magister o luă fără ca ceilalţi să observe.


Plămada regală iese în mocirlă (de Bogdan Onin)
Deasupra zidurilor Londrei, soarele se-nălța încet. La fel și zarva străzilor murdare și pline de gunoi. Ca-n fiecare dimineață, șobolanii începuseră deja să se rărească, căutând să se ascundă și să fugă din fața trupelor de copii flămânzi, care-i vânau pentru carne. Chiar dacă nu mai călcase acolo de câțiva ani, Sir Edward știa mersul orașului. În așteptarea semnalului, își oprise coloana de căruțe la doar câteva sute de pași de Poarta Mare. Avea un singur gând: ”Oare protejase un diamant pe care viața urma să-l arunce în mocirlă?”


Pictorul (de LeeDeee)
Ascuns după coviltirul ponosit al căruței, Tom aștepta intrarea în marele oraș și admira jocul de lumini și umbre și pata de culoare, pe care soarele, urcând spre zenit, o topea peste drumul prăfuit și peste copacii de pe margine. Ce-ar mai fi dorit să aibă cu el, pensula și penelul! Petrecuse mult timp pe lângă bunicul său, pictor la curtea regelui, dar când i s-a cerut să-și însoțească micul prieten, pe Nick, în exil, a considerat-o ca pe o datorie de onoare si s-a supus. Dar tare îi era dor.


Răpirea (de injineru')
Spera să găsească o pânză şi-o pensulă în oraş. Îl luă astfel pe Nick de mână şi se furişă pe lângă căruţele ce tocmai intrau.
-Trebuie să găsesc ceva instrumente pentru desen, Nick.
-Vino după cu mine.
După câteva minute de acrobaţii printre picioarele cailor intrară pe o străduţă lăturalnică. Dintr-o dată simţi o durere-n ceafă şi apoi linişte. S-a trezit singur într-o pivniţă întunecoasă care avea totuşi un iz aparte, de femeie. Îşi încordă privirea şi văzu silueta din faţa lui.
- Tom, nu-ţi fie frică îţi vreau binele.


Captiv (de Victor Bucur)
- Eşti sigur că este el?
- Sigur.
- Atunci scăpaţi de cel ce-şi zice Tom. Prisoseşte. Trebuie să ne mişcăm repede. Vor veni să-l caute.
Ambii copii auziseră dialogul ce avusese loc dincolo de duşumeaua sub care zăceau legaţi fedeleş, dar nu înţeleseseră mare lucru. Deasupra lor cizme grele începură să mărşăluiască în toate părţile, cu febrilitatea oamenilor apăsaţi de o mare grabă. Nick încercă să împingă cu limba căluşul ce-i acoperea gura. Avea gust de seu de oaie rânced şi de noroi. Apoi auziră paşi pe scările şubrede de lemn. Cineva cobora la ei.



Leii (de Jurnalisticus)
- Mergeţi să vă ocupaţi de restul, trebuie să fi intrat în oraş până acum, eu mă ocup de cei doi.
Aşteptă până coborâră scările şi ieşiră pe uşă, apoi se intoarse în camera unde avu loc discuţia. Femeia plecase. „De 5 ani sunt în serviciul ei şi nici până acum n-am văzut chipul ascuns în spatele vălului negru”, gândi bărbatul. Coborî cu zgomot scările şi intră cu hotărâre în încăpere. Copiii, asudaţi şi murdari, păliră la vederea călăului. O mişcare rapidă de cuţit şi cei doi sunt eliberaţi. Tom observă pe mânerul armei stema regală…

----------------

au călătorit alături de noi: injineru (microbii atacă), madi și onu (bobu, ceaușescu, primarul pdl și udrea), teo (trafic cu hituri 56), alex mazilu (close up cu cotlet), gabriela (călători), găbitzu (importanța lucrurilor mici), cristi dima (pentru tine Lisa 3), călin hera (pariu pe 127), vania (septuaginta), cristian lisandru (dragostea nu are nevoie întotdeauna de cuvinte), victor (lift), victor (omega 8), suzimuzi (natural beauties), carmen (dezordine ordonată)

trans-formări nocturne 1

ieri seară m-am pus să încropesc un text în care să vorbesc despre câțiva oameni care (în afară de proprii mei părinți) și-au pus amprenta asupra educației mele, având astfel un rol important în alegerile făcute ulterior în viață... dar textul acela nu dorea nici cum să ”se scrie”, ajungând să sune ori prea mult a odă sau prea mult a epitaf elogios (dat fiind că unii dintre ei nu mai sunt în viață - ”sau printre noi” dacă-i să o dau tot pe versiunea epitafului...).

așa încât am abandonat acel text și am pornit să lucrez la o miniatură, ergo o mini serie de proză arhiscurtă, dedicată nopții.


------------------------

trans-formări nocturne 1

E frig şi plouă, iar noaptea e aproape. Calmul târziului se stinge încet, lăsând loc unei lumi neliniştite, caracterizată prin gesturi abia schiţate şi aluzii ironice, rostite cu blazare. Cuvintele şoptite şi privirile furişate sunt semnele vitale ale acestui tărâm plin de necunoscut. Sub “poleiala” întunericului stau cei cu care noaptea se hrăneşte, ce-mbracă goliciunea ruşinoasă în obiceiuri şi cutume moştenite din vremuri pierdute. Răsuflarea nopții te învăluie și parcă nu mai e atât de frig.

------------------------
Clint Mansell - Dead Reckoning

------------------------

recomandări: vania (strategii), suzimuzi atelier (a secret garden), adela (plini de boli și suferinți), zâna eficienței(the art of flight), cristian lisandru (cetatea... 12), madi și onu (bogdan hossu prim ministru), teo (cu nașul la psihiatru... 2), gabriela savitsky (planul lui băsescu), redsky (iaurtul buclucaș), victor (verona între mit și realitate), claudiu (aniara), năbădăiosul (sunt muzician)

PAveste fără sfârșit - Cap. 18 ”Plămada regală iese în mocirlă”

mă bucură faptul că Victor și Carmen au insistat să mai scriu un mic capitol al PAveștii noastre. imediat ce am recitit șiragul scris până acum, unul din personaje mi-a indicat direcția în care trebuia să-l conduc... Londra :)

celelalte 17 capitole anterioare, pot fi citite AICI.

-----------------------------

Plămada regală iese în mocirlă

Deasupra zidurilor Londrei, soarele se-nălța încet. La fel și zarva străzilor murdare și pline de gunoi. Ca-n fiecare dimineață, șobolanii începuseră deja să se rărească, căutând să se ascundă și să fugă din fața trupelor de copii flămânzi, care-i vânau pentru carne. Chiar dacă nu mai călcase acolo de câțiva ani, Sir Edward știa mersul orașului. În așteptarea semnalului, își oprise coloana de căruțe la doar câteva sute de pași de Poarta Mare. Avea un singur gând: ”Oare protejase un diamant pe care viața urma să-l arunce în mocirlă?”



UPDATE - avem și o continuare a PAveștii ce vine din partea lui LeeDee.

-----------------------------
Vox Vulgaris - De Jordiska Frojdernas Paradis

-----------------------------

câteva cetăți de vizitat: vania (optimism marca Trubețkoi), cristian lisandru (cetatea... 6), victor (robotzi 3), suzimuzi atelier (so easy to love), gabitzu (despre dulci nimicuri), zâna eficienței (salată de rucola...), caius (tenebre 33),
călin (rebengiuc 78), cristi dima (primii pași), teo (cu nașul la psihiatru...), theodora (băse nu suportă concurența), gabriela savitsky (coincidențe stranii), injineru (când îl apucă, îl apucă...)

Un vis, un nou început - tripticul existenței

mini seria de proză arhiscurtă pe care am gândit-o sub titlul ”tripticul existenței” își capătă și ultima piesă.

----------------------

Un vis, un nou început

Reîncepem cu un vis. Vechea Ordine (sau Haos?) nu mai există. Acum visăm păduri și pajişti veşnic verzi, stepe cu iarbă înaltă unduindu-se sălbatic. Mări şi oceane de un albastru furios, în apa cărora delfini mecanici sunt urmăriți de rechinii-torpilă ai foştilor oameni. Dar și roboții sunt pe cale de dispariţie, iar pământul depopulat şi eliberat de orașe va putea visa la timpul etern, cu pâlcuri de copaci porniţi să cucerească deşertul şi meduzele atacând rechinii-torpilă. Reînceputul poate fi atât de frumos. Chiar și fără noi.

----------------------

Bear McCreary - Someone to Trust


------------------------

merită să intrați: victor (merțan), hai că se poate (yemen), călin (adi repară bebe), adela (să o ajutăm pe eva maria),
teo (umbra albă), cristi dima (noapte misterioasă), cristi lisandru (gogoși cu gem la balta lu Înecatu'), vania (la mulți ani!), madi și onu (două cugetări), suzimuzi (if you don't know me by now...), carmen negoiță (biserica Sf. Nicolae), maria (Petra)
------------------------

Tripticul existenței arată acum cam așa:


Existență

Privea pe fereastră, urmărind picăturile scurgându-se în zig-zag, pe sticla aburită. Ultimele ploi de toamnă cădeau pe ritmuri triste, vestind răcoarea iernii cu fiecare picătură. Doar scânteierile unor amintiri îi mai puteau încălzi trupul ud și înfrigurat până la suflet. Era obosit. Viețuia într-un timp defazat iar existenţa lui fugară se suprapunea doar parțial cotidianului, obligându-l să trăiască pe apucate. Printre liniile nesigure trasate de apă îşi vedea oglindit chipul sătul de prea multă existenţă. Era bolnav de supra-existenţă.


Apocalipsa mută

Văzuse acei nori negri, compacți și grei care se abătură peste lumea lor învechită și se gândi că un alt apocalips stătea să-nceapă. Semnele le-au fost prevestite demult dar n-au fost luate-n seamă. Acum, bolţile cerului revărsau armiile nemiloase iar aripi tăioase hăcuiau în carne. Un dans grotesc și feroce se dezlănţuise aruncând umbre sinistre în calea luminii. Tăcerea absolută amplifica groaza, iar filmul mut se derula bezmetic ca un genocid de mimi. Și fiindcă nu-și puteau auzi rugile, oamenii se apucară să deseneze cruci.


Un vis, un nou început

Reîncepem cu un vis. Vechea Ordine (sau Haos?) nu mai există. Acum visăm păduri și pajişti veşnic verzi, stepe cu iarbă înaltă unduindu-se sălbatic. Mări şi oceane de un albastru furios, în apa cărora delfini mecanici sunt urmăriți de rechinii-torpilă ai foştilor oameni. Dar și roboții sunt pe cale de dispariţie, iar pământul depopulat şi eliberat de orașe va putea visa la timpul etern, cu pâlcuri de copaci porniţi să cucerească deşertul şi meduzele atacând rechinii-torpilă. Reînceputul poate fi atât de frumos. Chiar și fără noi.