joi, 24 martie 2011

vânătoarea - 9

Punându-se în poziție de harponat, Urs auzi clopotul Bizonului sunând din nou, de data asta cu multă vigoare, anunțând pericol. Văzu cu coada ochiului cum bărcile se întorceau către ei, pentru a-i ajuta în lupta cu Doi Colți. Însă ceilalți erau încă departe și el știa că norrwalul rănit aștepta undeva în preajma bărcii, pregătindu-se de un nou atac furios.
Doar instinctul și experiența făcură ca brațul încordat ca un arc să se întindă eliberând harponul. Acesta fulgeră în urma unei umbre argintii care se scurse pe lângă barcă. Fusese doar pentru o clipă și cei din barcă nu apucaseră să vadă peștele trecând atât de silențios și de aproape, astfel că acum se uitau intens la Urs ca la cel care tocmai irosise o aruncare de harpon. Inițial și Urs se gândi că-și ratase ținta, dar nu era așa. Funia harponului înfipt printre valuri începu să se desfășoare din ce în ce mai repede semn că sulița și sulițașul și-au găsit, totuși, ținta. Din acel moment i se păru că și timpul începu a se mișca mai încet, de vreme ce avut timp să țină minte atât de bine toate detaliile văzute, simțite și trăite. Imediat, oamenii și-au luat pozițiile așteptând să vadă colacul funiei terminat și coarda întinzându-se smucit către partea din față a bărcii. Vâslașii știau deja că urmau să pornească un război al mușchilor și al voinței cu marea lor pradă, pe care trebuiau să o obosească într-o plimbare ce urma să se sfârșească în momentul în care lăncierul obosit se va ridica la suprafață, unde îl vor întâmpina alte zece sau cincisprezece harpoane. Dar bestia marină părea să le cunoască planul, iar smucitura așteptată de toți nu fu mai mult decât o blândă împingere către partea dreaptă, ca și cum animalul ar fi vrut doar să-i urnească fără a avea o direcție anume. Lucrul acesta deveni evident în momentul în care funia prinse a se mișca spre tribord, după care spre babord și apoi, din nou, spre tribord, iar vâslașii își dădură seama că această urmărire nu se desfășura chiar după modelul celorlalte vânători. Acum părea că prada se juca cu ei, în timp ce încerca probabil să se elibereze de harpon și de coardă, iar ritmul și schimbările de direcție păreau să fi fost deja decise. Doar că nu de ei.
Vânătorii nu se lăsau, însă, ușor. La fel ca toată lumea din barcă și Urs era deja așezat la una din vâsle, încercând să tragă în cadența strigată de Ori. Barca începu să se miște foarte încet într-un cerc din ce în ce mai mare, cu centrul în locul în care funia dispărea în apă. Coarda tensionată a harponului transmitea vibrații în toată barca, făcându-i pe toți să simtă imensa forță a animalului din adâncuri. După câteva zeci de ”lopeți” care păreau mai lungi decât o saga a eroilor din povești, lui Urs i se păru că forța lăncierului începe să scadă. Nu fu singurul care simți asta, căci Ori spuse imediat:
”Gata, cred l-am îmblânzit. Doar încă puțin și va urca la noi.” Istoviți, transpirați și uzi, unii dintre ei rânjiră, anticipând sfârșitul. Și ar fi fost bine să se fi întâmplat așa. Chiar dacă și lui i se păruse atunci că erau într-adevăr foarte aproape de sfârșitul duelului cu lăncierul, toată speranța într-un final rapid i s-a spulberat în clipa în care au văzut cu toții cum funia harponului deveni întinsă ca o coardă de arc care stă să pleznească, înclinându-le periculos de mult barca la tribord.


(va urma)

----------------------------------------
-----------------------------------------

Recomandări: vania (galactica), suzimuzi atelier (something got me started...), teo negura (fragilitate), cristian lisandru (ultimul tabou - 6), gabriela savitsky (cu ferdinand la produs), caius (indicii anatomice - 3), victor (vreau aipad doi)

6 comentarii:

  1. Bine te-am regăsit, Bogdan, cum n-aveam somn am văzut un film ("Discursul regelui" - zic că şi-a meritat laudele), iar apoi mi-am verificat rss-ul. Aveam o presimţire referitoare la "Vânătoarea" ta. Şi nu m-am înşelat. Mi-am pus de un ceai, pentru a-l alătura lecturii, încerc să nu fac prea mult zgomot, fiindcă doarme Geanina precum un dulce copil, şi pornesc la vânătoare, alături de personajele tale.

    Am intrat în atmosferă de la primele cuvinte. Am o mică sugestie aici:
    "Fusese doar pentru o clipă și cei din barcă nu apucară să vadă peștele" - "apucaseră să vadă" ar fi în concordanţă cu timpul primului verb. Şi ar exprima exact ceea ce se întâmplase.

    "semn că totuși sulița și sulițașul și-au găsit ținta" (aş reformula - semn că suliţa şi suliţaşul şi-au găsit, totuşi, ţinta).

    Un pasaj foarte reuşit:

    "Vâslașii știau deja că urmau să pornească un război al mușchilor și al voinței cu marea lor pradă, pe care trebuiau să o obosească într-o plimbare ce urma să se sfârșească în momentul în care lăncierul obosit se va ridica la suprafață, unde îl vor întâmpina alte zece sau cincisprezece harpoane. Dar bestia marină părea să le cunoască planul, iar smucitura așteptată de toți nu fu mai mult decât o blândă împingere către partea dreaptă, ca și cum animalul ar fi vrut doar să-i urnească fără a avea o direcție anume".

    "se mișca când spre tribord, când spre babord" (trebuie evitată formularea "mişca când" - însă sunt sigur că vei găsi o altă formulă; sau aici, spre final - "După încă câteva").

    Atenţie aici:
    "iar vâslașii își dădură seama că nu putea face prea mult ca să ”plimbe” lăncierul"...

    Foarte bun finalul episodului, final deschis, îmi place cum ne ţii în suspans. Adevărul este că suntem şi obligaţi de multe ori să scurtăm episoadele (mă refer şi la mine, acum), pentru ca musafirii care ajung pe blog să aibă timp pentru a citi.

    Sper ca sugestiile mele să-ţi fie de folos, Bogdan, atunci când vei intra din nou pe text, pentru corecturile finale... Gânduri bune, la bună recitire şi o zi de vineri excelentă, din toate punctele de vedere. Mai ales că astăzi este o zi deosebită şi la nivel spiritual.

    Gândurile noastre bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. ohooo... Cristian, da' știu că ți-am dat de lucru azi noapte! îți mulțumesc mult pentru că ai citit și propus spre îndreptare acele cacofonii întâlnite la tot pasul precum și formulările cam copilărești, de pe alocuri :) pentru mine rămâne un adevărat mister cum pot să le observ atât de ușor în textele altora, dar cum îmi scapă atât de multe printre rândurile de producție proprie :P

    ”discursul regelui” nu l-am vizionat încă, dar abia aștept să ne găsim timp pentru el.

    într-adevăr, a trebuit să scurtez multe din textele de proză, tocmai pentru că știu că nu mai există multă lume dispusă să-și rupă o bucată mai consistentă de timp pentru o lectură prea lungă. timpul fuge și noi alergăm după el în speranța că putem să recuperăm cât mai multe secunde pentru uz personal. dar nu știu dacă-i întotdeauna așa.

    aici se prevede a fi o Bună Vestire însorită și caldă. ceea ce vă urăm și vouă, cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. am pierdut pasul un pic dar weekendul ăsta recuperez:) ne auzim după:) weekend frumos bogdan:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai de gand sa treci odata la actiune?
    Glumeam. Mi-a placut episodul asta. Desi nu a adus nimic nou fata de celelalte, a reusit sa ma tina in suspans si sa ma faca sa vreau mai mult. Desi banuiesc deznodamantul acestui conflict intre om si natura (fauna e tot natura, nu), il astept, oricum, cu interes. Cu tine nu se stie niciodata. Esti o resursa inepuizabila de surpriza. Si sa stii ca aceeasi problema o am si eu. Vad greselile altora cu usurinta, dar pe ale mele niciodata. Noroc ca tu il ai pe Cristian si eu pe Carmen. :))

    RăspundețiȘtergere
  5. păi Alex, nu mai ai așa de mult de recuperat, că imediat vine finalul :)

    RăspundețiȘtergere
  6. haha Victor, păi mai am un singur episod, pe care-l voi posta astăzi. acțiunea nu-i la cote prea înalte întrucât capitolul a fost gândit ca un fel de prolog/prezentare a nuvelei fantastice. nici nu pot să mă compar cu Omega-ul tău, căci n-am explozii nucleare, teroriști și asasinate politice. poate ceva asasinate și niște rebeli, dar în capitolele următoare :)

    RăspundețiȘtergere