marți, 21 decembrie 2010

out of sync... din mai multe motive

un scurt metraj premiat si foarte bine realizat de la idee, scenariu si toate cele... vizionare placuta

https://vimeo.com/15819754

Out of Sync from De Beeldbrigade on Vimeo.
Publicat de bogdan la 18:37
Etichete: , ,

17 comentarii:

  1. Anonim21 decembrie 2010 la 21:41

    Un scurt metraj de excepţie. Este suficentă o simplă declaraţie pentru a îndepărta rutina, un simplu "te iubesc" pentru a răscoli sufletul. Din păcate, se cam uită odată cu trecerea anilor. Se uită de sentimentele ce i-au făcut pe cei doi să fie împreună.
    Ştii, Bogdan, mi-ar fi plăcut să văd filmuleţul acesta inserat printre reclamele tv. Poate mai deschidea ochii la unul, la altul. :) Dar cum dragostea nu-i comercială...

    RăspundețiȘtergere
  2. laura-maria ilea22 decembrie 2010 la 01:18

    frica- poarta deschisa spre toate relele...foarte bine realizat, mi-a placut mult!
    noapte buna, Bogdan, cu incredere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim22 decembrie 2010 la 04:08

    Mda... Într-adevăr foarte reuşit.
    Iniţial m-a făcut chiar să zâmbesc (faza cu scărpinatul în dos a fost excepţională) dar finalul este revelator. Păcat că unii din noi, odată cu trecerea timpului, începem să percepem persoana de alături ca o certitudine aproape veşnică şi suntem tentaţi să o neglijăm. Şi doar teama de a pierde această certitudine, teama aia care zdruncină încrederile, ne determină să apelăm la aceste gesturi. Vorba lui Carmen, n-ar fi rău ca astfel de mesaje să fie promovate pe o scară mai largă.

    RăspundețiȘtergere
  4. bogdan22 decembrie 2010 la 08:56

    Carmen, asa este. riscam sa intram in rutina iar asta macina un raport mai rau orice altceva. si eu cred ca ar fi meritat sa vedem mai des asa ceva, pentru a ne aminti de lucrurile cu adevarat importante.

    RăspundețiȘtergere
  5. bogdan22 decembrie 2010 la 08:58

    Maria, ma bucur ca ti-a placut. frica este adanc in noi, depinde daca vrem sa o hranim sau nu... vorba povestii indiene.

    RăspundețiȘtergere
  6. bogdan22 decembrie 2010 la 09:15

    Victor, zdruncinaturile sunt parte din drum si cred ca ai dreptate atunci cand spui ca acestea pot cumva sa ne faca mai constienti de prezenta si nevoile celuilalt. nu degeaba cuplurie care trebuie sa treaca prin greutati mari ies de obicei mai unite.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim22 decembrie 2010 la 11:34

    nu ştiu cum se face că de fiecare dată când pui ceva mişto eu sunt la muncă în spatele unui firewall:) şi mai sunt şi curios din fire:))

    RăspundețiȘtergere
  8. Anonim22 decembrie 2010 la 14:13

    ei da...paranoia asta...
    sunt gesturi sau lucruri care pot indeparta rutina intr-un mod mai graitor si mai credibil decat un "te iubesc" spus dupa o criza de asta angosista si tematoare, ca un fel de "multumesc ca mi-ai calmat ego-ul pus in alerta ganduri aiurea"...daca iubesti, iubesti neconditionat o persoana, posibil sa nu reusesti sa o cunosti indeajuns, dar iubind cu adevarat e mai important... pt. ca celalat va simti cu siguranta asta si in cele mai adanci taceri ale tale...cu totii trecem prin tacerile in care doar gandurile striga, iar ochii vorbesc...
    in ochii iubiti vei gasi mereu raspunsurile...iar ei iti vor primi daruirea...

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim22 decembrie 2010 la 14:53

    a nu se intelege ca nu incurajez comunicarea acestor cuvinte...ne place tuturor sa le mai auzim si ne jucam de cele mai multe ori pe tema asta, insa exista o anumita etapa in care acestea sunt prea marunte si prea comune pt. ca sa-ti vina sa le spui intr-un moment special, cu convingerea ca vei putea transmite toata recunostinta ta pt. ca acea persoana e langa tine ...asa cum iubirile pot fi de multe feluri, marunte, comune, imense, inefabile, inexplicabile sau infinite, asa sunt si modalitatile in care simtim sa le recunoastem sau sa le exteriorizam, sa le impartasim...etc..
    so, copilarind din nou alaturi de pustiu' meu, schimbam toata ziua pe "te iubesc-uri"...e minunat! e una din primele etape ale iubirii pe care o transmitem, o primim, o reinvatam. e pura , sincera, limpede asa cum suna ea in rostirea acelor cuvintele cristaline de dupa zambetul strengaresc...e maxima iubire ...mai ales atunci cand ti-o spun si licaririle din ochisorii mici..
    altfel, il astept pe mos craciun...asa cum stie el ;-)

    RăspundețiȘtergere
  10. bogdan22 decembrie 2010 la 21:03

    inji, nu stiu nici eu cum se face... ca de obicei esti pe la munte sau in excursii pe alte meleaguri ceva mai stricte, de unde te intorci cu amenzi :P

    RăspundețiȘtergere
  11. bogdan22 decembrie 2010 la 21:11

    jadde, cred ca ai dreptate. unele cuvinte sunt mai importante decat altele, de fapt noi le facem sa fie asa. le imbracam in sentimente, in dragoste, in caldura, in stare de bine... in orice lucru ne face sa ne simtim confortabil si in siguranta. si, avand in vedere scurta noastra viata in acest plan al existentei, eu zic ca-ar fi pacat sa lasam rutina sa ne strice joaca. joaca de-a iubirea ce se lasa cuprinsa uneori intr-o privire sincera si limpede, asa cum bine ziceai. sa va aduca Mosul tot ceea ce va doriti, dar mai ales multa dragoste :) ceea ce-mi doresc si mie (caci raceala am capatat-o deja) :P

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim22 decembrie 2010 la 23:59

    merci mult de urari. asemenea :-)
    eu am terminat cu raceala...ramane sa vedem cum e cu "despachetatul" darurilor daca nu le-o ascunde mosul prea bine ;-)

    RăspundețiȘtergere
  13. Anonim23 decembrie 2010 la 10:26

    :)) bogdan ce pot sa zic... sunt un norocos:))

    RăspundețiȘtergere
  14. bogdan23 decembrie 2010 la 23:35

    jadde, acum ca parca am cazut la un armistitiu cu raceala, poate apucam sa povestim si de locul unde a ascuns mosu' cadourile :)

    RăspundețiȘtergere
  15. bogdan23 decembrie 2010 la 23:36

    inji, eu oricum cred sincer ca esti un norocos :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim24 decembrie 2010 la 08:09

    Acum l-am vazut si eu...scriu pentru ca am ramas mut:( paranoia nu apare doar in monotonie ci si atunci cand celalat iti da anumite semne...in cazul meu faptul ca am fost asa la un moment dat m-a ajutat sa aflu lucruri care mai tarziu mi-au foat de folos. Mi-am dat seama ca daca ai incredere oarba in celalt de la inceput risti sa fii luat de prost si sa se profite de tine. Povestea din filmulet a avut final fericit...altele nu
    Sarbatori linistite neumbrite de paranoia:)

    RăspundețiȘtergere
  17. bogdan24 decembrie 2010 la 10:12

    inji, cred ca este foarte greu sa accepti faptul ca cel de langa tine poate sa nu fie complet dedicat acelei constructii comune, extrem de complexa, numita cuplu. dar, lucrurile in viata nu sunt intamplatoare iar daca "n-a fost sa fie" atunci poate ca-i mai bine sa nu insistam :)
    sarbatori fericite si tie Alex!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)