Negustorul, calugarul si povestea femeii cu foarte multe blide

gandita ca parte integranta dintr-o povestire sau nuvela in care aveam nevoie de niste legende binecunoscute sau chiar niste pilde ale lumii imaginate acolo, va prezint acum povestioara "femeii cu blidele". a fost scrisa astazi astfel ca ma astept sa mai am inca tot felul de greseli prin ea.


---------------------

Negustorul, calugarul si povestea femeii cu foarte multe blide

Era odata ca niciodata un bogat negustor de cai. Numele lui era Yurian Heikson si, ajungand el la o varsta venerabila, se gandi sa-si lase toata averea familiei sale si sa se retraga la o abatie, sa devina calugar si sa-si petreaca restul zilelor in rugaciune si meditatie. Dar precaut si chibzuit din fire, socoti ca-i mai bine sa-i intalneasca inainte pe calugarii din abatie spre a afla spre ce anume urma sa-si indrepte pasii. Iar cel pe care dorea sa-l intalneasca pentru povatuire era nimeni altul decat Maestrul Lars Oddurson, cel mai important ghid spiritual al batranei abatii de pe Muntele Albastru. Dar de la a zice la a face, calea era lunga si presarata cu numeroase pericole. Situata tocmai pe Continentul Alb, in mijlocul Marii Intinderi de Gheata, Abatia Muntelui Albastru era o destinatie nu tocmai usoara. Dar Yurian era incapatanat si hotarat sa ajunga cu orice pret la Maestrul Oddurson si, lucru deloc marunt, dispunea si de aurul cu care putea sa-si plateasca toate ajutoarele si serviciile necesare unei asemenea calatorii. Astfel, dupa mai multe luni de calatorie pe mare, cu navele pescaresti si pe uscat, cu sanii trase de caini sau pe spinarea catarilor, negustorul nostru ajunse la portile abatiei. Aici fu intampinat de cativa calugari novici care il condusera spre chilia sa, sa se odihneasca, urmand apoi sa-l intalneasca pe venerabilul maestru.

Dupa ce se odihni si isi facu baia rituala de purificare, hotaratul negustor isi puse un rand de straie curate dar simple, aproape umile, si se lasa condus catre sala cea mare a templului. Afara se intunecase repede, asa cum se intampla odata ajunsi atat de profund in teritoriile arctice. Maestrul Lars Oddurson il astepta pe negustor, asezat in fata imenselor statui ale zeilor, inconjurat doar de o lumina slaba provenind de la cateva lumanari groase asezate pe masuta mica din fata lui. Calugarul il pofti sa se apropie si sa se aseze, oferindu-i ceaiul aburind al ospitalitatii taramului alb. In urma recitarii catorva rugaciuni, negustorul ii povesti pentru ce anume venise si ii ceru sfatul. Dupa ce, pret de cateva batai de inima, calugarul ramase ganditor si cu privirea atintita asupra altarelor celor trei zei majori, se intoarse catre negustor spunandu-i:
“Dragul meu Yurian. As dori sa-ti povestesc despre femeia cu prea multe blide.” Si, cu o voce foarte placuta, usor ragusita si aproape soptita, Lars isi incepu povestea:
“A fost odata o femeie ce locuia cu familia ei intr-un targ din vaile verzi ale provinciei Grendal. Avea o viata usoara si indestulatoare si - cu voia zeilor - toti copiii ii crescusera mari si sanatosi. Se mai spune ca femeia asta avea un sot muncitor si harnic. Si sotul ei era cel mai priceput mester olar din intregul tinut. Dar ritmul in care lucra el oalele era mai mare decat cel in care acestea se puteau vinde si, de-a lungul timpului, in casa celor doi se adunara o gramada de blide si de oale de lut. Si vazand femeia toate castroanele acelea mesterite de sotul ei, ce ii trecu prin cap? Se apuca sa le foloseasca la gatit si la mancare si, avand atat de multe, se socoti ca-i mai usor sa nu le mai spele imediat dupa aceea, ci sa le puna pe toate in podul casei, folosind astfel mereu altele noi. Avand destule blide, socoteala femeii era aceea de a le aduna in pod, peste iarna, pe toate cele murdare. Planuia femeia sa le scoata pe toate, sa le spele la rau in prima zi a anotimpului cald din urmatorul an. Zis si facut. Zilele treceau si gramada din pod incepu sa creasca tot mai mult si spre sfarsitul iernii femeia se temu ca nu-i vor ajunge blidele noi pana la primavara. Dar fiindca olarul facea in continuare alte vase si multe ramaneau nevandute, femeia isi putu duce la indeplinire planul. Astfel ca in prima zi calduroasa a primaverii ea isi chema cateva prietene si - cu ajutorul lor - se apuca sa scoata toata gramada de blide murdare din pod ca sa le duca la rau. Acolo incepura sa le spele, dar nu era treaba usoara, mancarea fiind intarita si greu de curatat. Totusi fiind hotarate sa nu se dea batute, pana catre seara femeile terminara si se pregatira sa se intoarca cu blidele curate la casa olarului. Dar tocmai atunci, ca din senin, se starni o furtuna si nori negri si grei se abatura asupra vaii raului. Dar in loc sa ploua, din cer porni sa cada o grindina mare si fiind mari cat pumnul, boabele de gheata sparsera pe data toate oalele femeii. Vazand atata paguba si fiind foarte necajita, femeia se puse pe plans si fugi degraba la cel mai apropiat templu, pentru a-l consulta acolo pe oracolul zeului ploii. Ajunsa acolo plati o jertfa acestuia, si, imediat ce omul intra in transa – cu lacrimi in ochi - il intreba pe zeu de ce i-au fost distruse blidele. Prin vocea oracolului, zeul ii spuse atunci:
<< Spune-mi femeie, crezi ca intr-o singura zi poti face ceea ce ai amanat timp de un an intreg? Ce crezi ca s-ar intampla daca eu mi-as trimite intr-o singura zi toata ploaia pe care trebuie sa o impart pe tot anul? Ar mai creste recoltele si s-ar mai inmulti turmele voastre? Sau ar pieri toate de prea multa apa sau de prea multa seceta? >> Dupa aceste cuvinte, oracolul tacu, si femeia se intoarse la casa ei. Realizase ca nu exista scurtaturi in viata si se spune ca a fost in continuare o buna sotie si o mama iubitoare, facand zilnic ceea ce era de trebuita, fara a mai mania vreodata cerul si pe zei. >>” Cu aceste cuvinte isi incheie Maestrul Lars povestea, si ridicandu-se il lasa pe Yurian sa mediteze in tacere.

A doua zi, dupa ceremonia salutului, negustorul de cai Yurian Heikson se pregatea de calatoria de intoarcere. Intelesese pilda femeii si stia ca nu avea cum sa rascumpere in putinul timp ramas toate greselile facute intr-o viata intreaga traita departe de credinta si de poruncile zeilor. Dar in chilia pe care o folosise, calugarii novici gasira numeroase pungi cu aur si un bilet. Citindu-l, Maestrul Lars incuviinta usor din cap. Pe el statea scrisa, simplu si ingrijit, o singura fraza:
“Maestre,
Este bine ca in viata asta exista si oameni care stiu sa scoata pamantul, si mesteri care sa faca oale, si bucatari care le folosesc pregatind mancarea si altii care le pot spala la timp pentru toti ceilalti.”

---------------------

ar fi spart si ei oalele: vania, adela, gabi, caius67, gabrieladsavitsky, calin, carmen, PetitPrince, starsgates, leedee, lady, bogdan, victor, petra, alex, maria, suzimuzi, lubileah, parfumdevis, clau, daci, cosmin,

---------------------
Rob Dougan - There's Only Me

Asculta mai multe audio diverse