tag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post4235191229177349311..comments2023-06-21T13:41:49.318+03:00Comments on bogdan onin - ascuțind cuvinte: vânătoarea - 1bogdanhttp://www.blogger.com/profile/18061432186025691079noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-74921594024210186312011-03-05T09:47:55.960+02:002011-03-05T09:47:55.960+02:00OK, Victor, vine și continuarea. promit să nu mai ...OK, Victor, vine și continuarea. promit să nu mai stau cocoțat pe acoperiș, chiar dacă vântul rece pe care-l înfrunt acolo are ceva din suflul arctic din povestire, deci aș putea să o consider ca fiind un fel de documentare, nu-i așa?bogdanhttps://www.blogger.com/profile/18061432186025691079noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-10333441002619003102011-03-04T19:50:20.617+02:002011-03-04T19:50:20.617+02:00Vrem capitolul doi. Atmosfera dezolantă pe care ai...Vrem capitolul doi. Atmosfera dezolantă pe care ai descris-o mi-a dat fiori. Sper într-o continuare cu multă acţiune, care să încălzească puţin deşertul arctic pe-acolo. :D Şi stai şi tu mai mult pe lângă foc şi nu te mai căţăra pe acoperişuri că de-aia răceşti. :pVictorhttp://bucurvictor.wordpress.comnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-11184913398861028482011-03-04T11:00:54.812+02:002011-03-04T11:00:54.812+02:00Cristian,
chiar dacă o știi deja, îți mai spun în...Cristian, <br />chiar dacă o știi deja, îți mai spun încă o dată: îți mulțumesc frumos pentru atenția cu care îmi citești textele și pentru sfaturile bune pe care mi le oferi. le-am urmat, căci aveai dreptate... acel ”parcă” era redundant iar acel ”trebuie că” trebuie (sic) îndulcit cumva. știu că sună mai dur, dar a fost o alegere voită sau impusă de context, întrucât limbajul avea nevoie de anumite expresii puțin mai arhaice, mai dure, ca un fel de oglindă suplimentară a lumii în care se vor mișca aceste personaje. ar fi fost mai simplu să folosesc ”probabil” în locul lui ”trebuie că” dar parcă ar fi știrbit puțin personajul pe care-l vei descoperi mai târziu, ca fiind ceva mai primitiv, asemenea lumii în care se mișcă... poate mă gândesc la un alt arhaism în acel loc...<br /><br />scuze, pentru întârzierea în răspunsuri, dar ieri am aruncat prosopul foarte devreme, căci mă încearcă o răceală, astfel că am reușit să vă citesc comentariile de-abia acum :)bogdanhttps://www.blogger.com/profile/18061432186025691079noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-66127055085008156112011-03-04T09:51:24.055+02:002011-03-04T09:51:24.055+02:00Carmen, îți mulțumesc frumos pentru aprecieri. vân...Carmen, îți mulțumesc frumos pentru aprecieri. vânătoarea și vânatul vor fi dezvăluite în următorul episod, dar rolurile de vânător și respectiv de vânat nu au fost definitiv atribuite, astfel ca povestea să-și păstreze un oarecare mister :)bogdanhttps://www.blogger.com/profile/18061432186025691079noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-80904280904425652132011-03-03T23:10:59.123+02:002011-03-03T23:10:59.123+02:00Bine te-am regăsit, Bogdane, mă bucur că începi un...Bine te-am regăsit, Bogdane, mă bucur că începi un nou text. Nu ştiu despre câte episoade va fi vorba, însă ştiu că vor fi citite cu plăcere şi cu atenţie de către musafirii tăi. Mă bucur să mă număr printre ei. Dacă mi se permite, poate renunţi la unul dintre cei doi "parcă" (primele trei rânduri ale postării). Dar este doar o sugestie.<br /><br />Pun un accent pe acest pasaj, foarte bine alcătuit:<br /><br />"O făcuse chiar el, din lemn de pin roșu, după modelul celor folosite de noorlanzi. Și-o potrivi mai bine, legând-o cu șnurul de piele după cap, privind apoi atent prin fantele ei înguste. În fața lui, întinderea nesfârșită de gheață și zăpadă îl făcu să simtă un fior pe șira spinării, ca și cum lichidul cel rece din glugă s-ar fi transformat în zeci de mii de ace de gheață, care se revărsau acum peste spatele lui dezgolit. Nimeni și nimic nu se mișca printre dunele de zăpadă iar munții cu crestele strălucitoare de gheață păreau a fi foarte departe și tot la fel de morți. În spatele lui, o plajă bolovănoasă, îngustă și înghețată. După ea, marea."<br /><br />Poate că aici s-ar putea da o altă formă, în aşa fel încât ideea să curgă cât mai literar cu putinţă, acel "trebuie că" forţând un pic nota (o altă sugestie, tu decizi):<br /><br />"Cu ea ajunse aici și trebuie că reușise să o tragă la mal înainte de a se prăbuși el însuși în zăpadă."<br /><br />Aştept cu interes continuarea, Bogdan. Remarc atenţia pentru detalii, ceea ce mă atrage foarte mult atunci când este vorba despre textele de proză.<br />O noapte liniştită, gândurile mele bune pentru voi!Cristian Lisandruhttp://lisandrulisandru.wordpress.com/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-729918701526871566.post-24715776339886712922011-03-03T20:22:36.287+02:002011-03-03T20:22:36.287+02:00Din ce în ce mai mult mă atrag poveştile tale, Bog...Din ce în ce mai mult mă atrag poveştile tale, Bogdan. Aştept cu nerăbdare continuarea şi mai ales... vânătoarea. Deja mă întreb care va fi rolul personajului: vânătorul sau vânatul? Indiferent în ce postură se va afla, începutul pare să anticipeze o vânătoare aparte în ţinutul alb neprimitor. Voi fi pe fază. :DAnonymousnoreply@blogger.com